De ce uneori ne sabotăm singuri

Știm cu toții: mintea îți poate fi cel mai bun prieten, dar și cel mai bun dușman. Cum alegi să o folosești?

Ultimele studii din domeniul neuroștiinței, psihologiei și științei organizaționale confirmă principiile inteligenței pozitive și efectele acesteia asupra creșterii performanței și a fericirii. Spre exemplu, este dovedit că:

• Doar 20% dintre oameni și echipe își ating adevăratul potențial;
• Negociatorii cu un procentaj al inteligenței pozitive mai ridicat au mai multe șanse să își creeze relații importante și să încheie afaceri;
• Doctorii cu un procentaj mai mare al inteligenței pozitive pun diagnostice corecte cu 19% mai repede;
• Angajații cu un procentaj al inteligenței pozitive mai ridicat se simt mai stăpâni pe situație, performează și excelează mai rapid în ceea ce fac;
• Managerii cu un procentaj mai mare al inteligenței pozitive sunt mai preciși și mai atenți în luarea deciziilor, reducând efortul necesar pentru implementarea acestora.

Cercetările, precum cea dezvoltată de Sarah D. Pressman în “Psychological Bulletin – 2005”, au demonstrat că inteligența pozitivă conduce la o îmbunătățire a funcționării sistemului imunitar, la reducerea hormonilor care induc stresul, la o tensiune arterială mai scăzută, la un somn mai bun și o probabilitate mai mică de apariție a hipertensiunii, diabetului și infarctului.

Și, atunci, dacă un procent mai mare de inteligență pozitivă are un impact atât de bun în viața noastră, de ce nu am încerca să îl dezvoltăm?

Pentru a putea face acest lucru, e nevoie de conștientizarea modului propriu de a gândi, de urmărirea tiparelor comportamentale și ulterior de schimbarea graduală a mindset-ului.

Personal, de când am trecut printr-un episod de burnout acum câțiva ani, sunt mult mai atentă la tot ceea ce mă înconjoară, la gândurile și reacțiile mele. Încerc să nu mă mai las afectată de toate și de toți. Uneori îmi iese, alteori nu. Este un exercițiu constant pe care îl fac.

Într-una dintre cărțile mele favorite, „Inteligența pozitivă” scrisă de Shiraz Chamine, puteți afla despre sabotorii gândurilor (întreaga serie de tipare mentale automate, presupuneri, credințe obișnuite) și cum acționează asupra noastră.

Iată o scurtă listare a acestora, cu siguranță le veți recunoaște:

• Judecătorul – gândurile care te determină să cauți defecte atât la tine, cât și la cei din jur. Este responsabil în mare parte pentru neliniște, stres, dezamăgire, mânie sau rușine.
• Maniacul – nevoia de perfecțiune, ordine și organizare duse la extrem. Te determină să trăiești în permanență cu gândul că lucrurile pe care tu sau ceilalți le faceți nu sunt suficient de bune.
• Binevoitorul – acele impulsuri prin care cauți să faci pe plac celorlați. Te fac să pierzi din vedere propriile nevoi.
• Hiperambițiosul – creează dependență față de performanțe constante care să susțină respectul de sine și autoconfirmarea. Te fac să cauți succesul extern în detrimentrul criteriilor interne ce determină fericirea.
• Victima – irosirea energiei mentale și emoționale pe exagerarea anumitor situații pentru a primi afecțiune și atenție. Cei din jur se simt frustrați și neputincioși pentru că nu te pot face fericit pe termen lung.
• Hiperraționalul – te determină să devii nerăbdător când vine vorba de emoțiile oamenilor, lucru care îți limitează abilitatea de a forma relații adânci cu cei din jur.
• Hipervigilentul – gândurile care îți provoacă o neliniște continuă cu privire la pericolele care te înconjoară și a lucrurilor care ar putea să meargă prost. Îți închipui că acestea ar putea fi mai mari decât sunt în realitate, lucru care te epuizează atât pe tine, cât și pe cei din jur.
• Neliniștitul – ești în căutare permanentă de noi provocări sau experiențe care să te țină ocupat, crezi că aceasta este calea spre a trăi viața din plin. Nu îți permiți să te simți în mulțumire cu activitatea curentă, iar celor din jur le este greu să țină pasul cu tine.
• Dominatorul – nevoia de a deține puterea și a avea controlul situațiilor. Fără acestea, ai o stare de neliniște puternică.
• Evitantul – te determină să amâni lucruri, să eviți probleme sau conflicte. Are drept rezultate izbucniri distructive bazate pe conflicte mocnite care au tot fost evitate.

Toți acești sabotori se găsesc în noi și nu îi putem elimina complet. Adevărata provocare este să îi identificăm pe cei mai puternici și să învățăm cum să îi temperăm. Iar răspunsul se află în noi, în puterea de a exersa:

• Forța de a ne conștientiza și observa gândurile;
• Forța de a explora situații noi folosindu-ne o minte deschisă, curiozitate și imaginație;
• Forța de a empatiza pentru a aborda fiecare situație cu compasiune;
• Forța de a crea noi perspective pentru soluții ieșite din comun;
• Forța de ne orienta pentru a alege răspunsurile cele mai potrivite;
• Forța de a ne mobiliza și acționa fără a fi influențat de propriile gânduri negative.

Spre exemplu: dacă atunci când apare un task nou la serviciu, primele sentimente sunt de anxietate și panică, pasul următor este să îți urmărești parcursul gândurilor negative și să identifici de unde pornesc: din nesiguranța în propriile cunoștințe, din perfecționism, din teama de a nu greși sau poate chiar din lene.

Oricare ar fi motivul, doar în noi stă capacitatea de a combate toate aceste gânduri negative și găsi motivația de a merge mai departe cu un mindset orientat spre soluții.

Să îți antrenezi creierul să gândească altfel decât o face negativ în mod natural, este la fel ca și când ai merge la sala de sport pentru a-ți dezvolta bicepșii: ai nevoie de timp și atenție. La fel ca și cu stresul: este alegerea ta cum te poziționezi în fața unei activități. Acolo unde unii văd probleme, alții văd oportunități.

Iar, din momentul în care îți schimbi această perspectivă, răspunsurile încep să apară.

Photo credit: Jr Korpa on Unsplash

Citeste si:

Cum dezvolți empatia în lucrul remote

Preţul suspiciunii. Răsplata încrederii

Self managementul. O soluție la deziluziile organizaționale?