Riguros nu înseamnă inflexibil

În cei peste 12 ani petrecuţi în sistemul bancar, am experimentat patru mutări de sediu central. De fiecare dată procesul a semănat cu un şantier la care am lucrat luni de zile cu mic cu mare, de la simplu funcţionar la top management.

Nimeni nu a scăpat de bătăi de cap logistice, de şedinţe premergătoare şi ulterioare mutării, de mici sau mari nemulţumiri inerente. Şefii se luptau să obţină cele mai bune spaţii pentru echipele lor.

În cadrul echipelor, colegii se luptau să obţină, după preferinţe, loc lângă sau departe de fereastră, loc ferit sau expus la aerul condiţionat, loc aproape sau departe de şef, loc aproape sau departe de imprimantă, lateral sau central şi aşa mai departe.

În general, nu prea erai mulţumit din prima, dar în câteva săptămâni ajungeai să îţi încropeşti un cuib doar al tău. În vastitatea open-space-ului corporatist, te simţeai la început mic, în văzul tuturor. 

Apoi te obişnuiai cu noul decor, îţi delimitai locul în spaţiu şi îţi creai feng shui-ul tău prin fel şi fel de mărunţenii: agenda primită în dar de Secret Santa, tocul pentru ochelari cumpărat ca amintire în concediul de vară de acum doi ani, fiţuicile din două-trei cuvinte cu remindere importante pe care numai tu ştiai să le decodifici. 

Dacă aveai drag de natură şi noroc, politica de… design interior a organizaţiei îţi permitea să aduci plante de acasă şi să dai o notă de prospeţime micului tău univers de lucru.

Spun asta pentru că s-a întâmplat ca la ultima mutare să ni se interzică oficial plantele personale, pentru a păstra linia ambientală a clădirii. În timp, s-a dovedit totuşi a fi o măsură exagerată, pe care nu a respectat-o nimeni. 

La urma urmei, o organizaţie nu este un bloc rigid de reguli şi proceduri, ci un organism viu, care se schimbă zi de zi cu fiecare mic gând al oamenilor ce îl compun. 

În gândurile majorităţii, verdele a triumfat! Aş spune chiar că în felul acesta locul şi-a pierdut din aerul impersonal al unei clădiri de afaceri şi a căpătat mai multă personalitate.

Aşadar, instalat şi acomodat cu noul tău perimetru de lucru, zilele începeau să curgă alert, până când amintirea biroului anterior se estompa, iar cel de acum ţi se impregna în fiecare celulă. 

La fel şi drumul de la şi către casă, devenit din ce în ce mai problematic pe măsură ce multinaţionalele şi-au concentrat sediile în câteva puncte dedicate spaţiilor de birouri. 

Când ne-am mutat prima oară activitatea într-o astfel de zonă, eram înconjuraţi de spaţii largi şi drumuri neasfaltate. 

După 8 ani, când am plecat de la acel loc de muncă, lăsai să treacă mai multe metrouri până să îndrăzneşti să urci într-unul. Iar cu maşina personală mai greu te hazardai să pătrunzi în aglomeraţia unei zile lucrătoare obişnuite.

Per ansamblu, eram însă mulţumită. Îmi plăcea munca mea, îmi plăcea echipa din care făceam parte şi îmi plăcea cultura organizaţională căreia îi dădeam viaţă muncind împreună. 

Mulţi simţeam că ne strângem în open space-ul nostru de zi cu zi aşa cum o famile se reuneşte seara acasă. Poate tocmai de aceea eram şi mai atentă la micile diferențe care m-ar fi făcut nu doar mai mulţumită, ci şi mai eficientă. Înţelegeam că lucrez într-un sistem ale cărui rigori şi mecanisme impun un program de lucru fix. 

Înţelegeam şi de ce e musai să fiu aproape de colegii mei în anumite momente şi activităţi. Înţelegeam că trebuie să existe o fină sincronizare între departamente şi în interiorul acestora.

Dar vedeam şi că toată lumea ar putea fi mai fericită şi productivă dacă am fi avut mai multă diversitate şi flexibilitate în muncă. 

Chiar şi într-un mediu strict cum este cel bancar, am înţeles cu toţii în ultimul an că se poate lucra remote în majoritatea departamentelor, pentru anumite perioade de timp. Fără a schimba conţinutul muncii în sine sau cantitatea de muncă, ci doar abordarea ei.

Maxim 15% din activitatea mea era strict legată de biroul fix.

Restul se putea lucra ușor din altă parte, prin simple reorganizări ale spaţiului, timpului şi activităţii, printr-un program flexibil care să asigure continuitate activităților și în cadrul echipei. 15%, atât.

V-ați gândit vreodată cât din activitatea voastră profesională este strict legată de un birou?

Citește și: 

Beneficiile echipei mixte din punct de vedere geografic

E timpul să încerci un ”workation”