Performanța, o sabie cu două tăișuri

Dacă performanța ar fi un iceberg, ceea ce o determină, de fapt, este acea parte ce se află scufundată sub apă. Chiar dacă avem la dispoziție contextul, resursele exterioare, echipa și strategiile potrivite, invizibilul și intangibilul își fac treaba într-un mod tăcut, dar semnificativ.

„Culture eats strategy for breakfast”, spune Peter Drucker. Indiferent de cât de bune sunt strategiile de motivare, cultura vine să facă diferența.

Performanța nu este doar o chestiune legată de cifre și de metrici, ci și de modul în care aceștia se combină cu comportamentele, valorile și modul de utilizare a cunoștințelor și aptitudinilor într-o organizație.  

Mai mult, acum, când munca remote a câștigat teren, modul în care ne raportăm la performanță se schimbă: cum evaluezi un angajat care a fost pus în situația de a-și modifica radical stilul în care lucrează peste noapte și care este supus unor presiuni extraordinare? 

Așa cum putem vedea, performanța are multe valențe, definiții și forme și rămâne un dans între cantitate și calitate, între Eu și Noi, între tangibil și intangibil. 

Nu în ultimul rând, performanța apare întotdeauna dincolo de zona de confort. Tocmai de aceea, unul dintre factorii care ne țin departe de zona noastră de excelență este inerția. Aceasta apare atunci când faci ceea ce realizezi pentru că așa faci demult și pentru că așa funcționează lucrurile. 

Pe de o parte, inerția îți oferă stabilitate, însă pe de altă parte, ea împiedică progresul și schimbarea. Este lipsa noastră de curiozitate sau, pur și simplu, renunțarea celui ce a început să schimbe lucrurile și care, observând că se lovește de multe piedici în calea acestui proces, se conformează status quo-ului.

Pe cât de mult vorbim despre schimbare și performanță în organizații, pe atât de puternic este curentul inerției.

Un alt factor care vine să ne saboteze eforturile de a obține rezultate excepționale și care este extrem de puternic în această perioadă este paleta largă de presiuni la care suntem expuși.

Presiunea ia multe forme și culori în lumea organizațională și fiecare nuanță își lasă amprenta asupra performanțelor. 

În primul rând, exista presiunea de a avea rezultate cu resurse extrem de puține, într-un timp scurt, cu sau fără susținere din partea celorlalți.

În al doilea rând, avem presiunea emoțională pe care fie noi, fie ceilalți o punem asupra noastră. Agende supraîncărcate, deadline-uri prea scurte și avalanșa de schimbări vin deseori la pachet cu anxietăți, stres și oboseală.

Apoi, mai este și presiunea economică și financiară. Dacă presiunea de a menține costurile jos cu orice preț nu e suficientă, pentru mulți angajați motivul principal pentru a merge la muncă este în special de natură financiară. Când mergi în fiecare zi într-un loc unde ai pierdut demult dorința de a contribui, de a participa și de a te bucura, drumul spre performanță devine mult mai anevoios. 

Toate aceste presiuni au un efect de bumerang și lasă urme asupra moralului echipei, un alt factor care perturbă performanța. Acolo unde presiunea este mare și mentalul este bine pus la încercare, o parte dintre angajați pot alege să plece, iar o altă parte este tentată să facă rabat de la valorile organizației și de la standardele de calitate. 

Când munca este realizată într-un mod contrar convingerilor lor și modului în care au fost instruiți, unii consideră că singura opțiune este să părăsească organizația, în căutarea unei culturi care să se alinieze la sistemul personal de valori.

În timp ce unii părăsesc o relație când valorile lor nu sunt respectate, ceilalți văd oportunități în astfel de situații, mai ales când există recompense generoase pentru cei ce își ating obiectivele. Așa apare „efectul cobra”: în goana după target-uri care să le aducă recompensele dorite, angajații exploatează slăbiciunile sistemului. Ceea ce era o soluție menită să rezolve o problemă se întoarce de fapt împotriva organizației.

Dacă ai lucrat vreodată pentru un brand mare, care cerea performanțe și plătea pe măsură, dar te-a frapat cultura toxică din spatele excelenței, atunci înțelegi foarte bine că obținerea performanței cu orice preț este un demers contraproductiv. 

De aceea, performanța mai poate însemna să ajungi la obiectiv fără drame inutile și consum de energie, care să te lase sleit la capătul călătoriei. Mai ales în contextul actual, când suntem cu toții niște amatori în circumstanțe unice, factorii intangibili și mai puțin cuantificabili sunt de luat în calcul în definirea și evaluarea performanței. 

Altfel, performanța se poate transforma cu ușurință într-o sabie cu două tăișuri care alienează oamenii talentați, creează o cultură toxică și blochează progresul. 

Poate că acum ne este permis să vedem pentru prima dată la colegii noștri calități precum reziliența, flexibilitatea, modul în care își aduc contribuția în cadrul echipei, viteza cu care reușesc să-și ajusteze stilul de muncă și să păstreze relațiile cu colegii aflați la distanță. 

Partea bună atunci când treci printr-o perioadă plină de încercări este că aceasta te ajută să-ți șlefuiești abilitatea de a duce lucrurile la nivelul următor. Cât de deschis ești pentru a permite ca acest lucru să se întâmple?