Mihaela Stîngă, Stamina: Am creat spațiul ca și cum oamenii ar veni la mine acasă

Stamina este un spațiu de coworking boutique, deschis în 2024 într-o zonă frumoasă de lângă Parcul Cișmigiu, și a devenit un succes imediat printre utilizatorii Pluria: oamenii adoră să lucreze acolo și se întorc mereu.

Am stat de vorbă cu Mihaela, fondatoarea Stamina, pentru a descoperi ce și-a dorit să creeze și ce a inspirat-o în acest proiect.

„Mi-am dorit să deschid o librărie cu o cafenea, pentru că nu găseam cărțile pe care le căutam.”

Cum a apărut ideea Stamina?

Am pornit de la ideea de a crea un spațiu unde oamenii să se simtă liberi, relaxați, nejudecați, fără încordare și presiune. Am dorit să am o activitate care să îmi ocupe timpul și mintea într-un mod constructiv. Simțeam că trebuie să fac ceva, că există ceva acolo care trebuie făcut de mine.

Pentru că sunt arhitect și lucram des cu clienți care veneau cu propriile idei, am vrut ca de data asta să rămân doar eu cu proiectul, fără client, pentru a putea face ce cred eu că este mai bine.

Începusem să caut un spațiu pentru o librărie cu o cafenea, pentru că mereu când căutam anumite cărți în București, nu le găseam. Voiam să închiriez un spațiu pe Calea Victoriei și să fac un mix între cafenea, librărie și florărie.

Citește și: Tudor Popp, Hotspot: Co-workingul nu este doar un loc unde lucrezi, ci o experiență completă

De la cafenea la coworking

Mă plimbam pe stradă, într-o seară, cu o prietenă, și admiram străzile din jurul parcului Cișmigiu. I-am zis că vreau să închiriez un spațiu undeva la parter, pe Calea Victoriei, și să fac un mix de cafenea și librărie. Ea mi-a recomandat să fac ceva unde să pot fi eu 100%, iar într-o cafenea nu aș fi eu, deoarece nu beau cafea și nu știu nimic despre cafea. Ea mi-a deschis mintea și m-a încurajat să fac ceva unde să mă pot regăsi în totalitate.

De asemenea, mi-am dat seama că, pentru a lucra în acest domeniu, ar trebui să am mereu pe cineva alături care se pricepe la cafea mai bine decât mine și să lucrez cu lucruri perisabile în alimentația publică, ceea ce implică multe riscuri și stres. Așa că, până la urmă, am exclus ideea de cafenea.

Am cunoscut un agent imobiliar care mi-a arătat un spațiu și m-a întrebat ce vreau să fac. „Nu știu prea bine, ceva legat de cărți.”

El mi-a spus: „De ce nu faci un spațiu de coworking?” Iar eu am întrebat: „Ce să fac? Un spațiu de coworking?”

Ca arhitect, lucram foarte mult de acasă și mergeam pe șantier doar când era nevoie. Dar, gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că ar fi chiar mișto să merg într-un spațiu în care să nu mai stau singură. Undeva unde să pot schimba idei, să cunosc oameni, să schimb atmosfera, să mă uit la un perete, la un tablou. El mi-a plantat sămânța acestei idei, iar eu am făcut-o să înflorească.

Citește și: Florentina Greger: De la remote-first la people-first în Zitec

Am întrebat un prieten, care între timp mi-a devenit asociat, ce părere are despre ideea unui coworking. El, fiind mai experimentat în antreprenoriat, mi-a spus: „Da, este o idee bună, fă-o. Vezi că pe strada Brezoianu sunt multe cafenele care nu acceptă oameni cu laptopuri, au semnul cu laptopul tăiat pe masă.” Și el, dându-mi încredere și zicându-mi „Da, fă-o!”, mi-a dat undă verde.

Stamina e într-o clădire frumoasă, care e istoria ei?

Clădirea are peste 100 de ani, a fost construită inițial la sfârșitul anilor 1800. În 1933, dacă nu mă înșel, a fost refăcută și a devenit fostul Hotel Royal Palace.

E o clădire cu blazoane sus, cu inițialele HRP – este superbă. A devenit în forma actuală în anii ’30, în perioada interbelică a României. Am găsit poze pe internet cu trăsuri și oameni îmbrăcați elegant.

În ultima perioadă, a ajuns în paragină, ploua înăuntru și creșteau copaci. Muncitorii care au lucrat de la începutul renovării mi-au povestit că le-a fost greu să o curețe.

Citește și: Impactul psihologic al modului în care lucrăm - de acasă, de la birou sau hibrid

Pe măsură ce lucrările avansau, spațiul îmi comunica de ce mai are nevoie. Când termini un perete, te uiți și simți că trebuie să-l faci și pe celălalt într-un anumit fel, sau altfel de tavan. Aici spațiul vrea o ușă, aici nu, sau îți spune că lipsește ceva.

Ce fel de spațiu ai vrut să creezi?

Am vrut să creez un spațiu în care oamenii să se simtă bine. Am analizat puțin comportamentul oamenilor, mai ales în lumea corporate, și am observat ce îmi spunea și fratele meu, care lucrează în corporații de 14-15 ani: cele mai bune relații la birou se formează afară, la țigară, unde nu mai există titluri, măști sau ierarhii – ești doar tu, nu un titlu.

De la asta am pornit: am vrut să aduc atmosfera relaxată de „la țigară” în spațiul de lucru, unde nu suntem titluri, ci oameni. Oamenii să fie relaxați, fără stresul de a fi ascultați de un șef. Suntem toți egali, suntem oameni, în primul rând. Asta am încercat să creez.

Pe lângă asta, a fost dorința mea de a mă ancora de ceva. Ancora și casa mea au fost mama, care s-a stins când aveam 17 ani. După ce a plecat, am avut o perioadă de derivă, în care nu aveam rădăcini, nu mă simțeam legată de nimic.

Este minunat să te simți liber, să faci ce vrei, oriunde pe glob, dar nu ai o ancoră, nu ai la ce să te întorci, nu ai un loc sigur, o casă.

Așa că am zis: dacă nu am o casă, în ideea de senzație, nu de imobil, o voi construi. Un loc unde să-mi vărs sufletul, să împrăștii personalitatea pe toți pereții, să fie un loc pentru mine.

„Am vrut să fie ca și cum oamenii ar veni la mine acasă.”

Vreau ca oamenii să vină la mine acasă și să se simtă liberi, fără prejudecăți, fără măști, poziții sau titluri. Ne întâlnim, lucrăm, facem proiecte, dar, în primul rând, suntem doar oameni la cineva acasă.

De aceea bucătăria de la Stamina arată ca o bucătărie de acasă, avem o canapea și un televizor – e mai „homey.” Am încercat să combin partea umană, de suflet, cu partea mai radicală, mai obiectivă.

Am analizat piața coworking-urilor din România și din afară și am observat că, în România, majoritatea sunt foarte serioase: uși de sticlă, scaune ergonomice, reci și impersonale. Oamenii sunt tratați ca cifre, iar spațiul este impersonal.

Așa că am zis: ideea mea de acasă se potrivește, voi face un spațiu ca și cum oamenii vor veni la mine acasă.

Oamenii au reacționat foarte bine la asta.

Citește și: Cum arată programul de lucru flexibil într-o companie de tehnologie, în 2024

Ce fel de oameni vin la Stamina?

Spațiul, prin arhitectură și prin zonă, atrage un anumit tip de oameni. Toți clienții care vin aici sunt creativi, inteligenți, muncitori și autentici. Fie că stau la cafea sau lucrează la birou, își păstrează autenticitatea. Vin foarte mulți clienți pe care nu mi-aș fi imaginat vreodată că îi voi întâlni, mai ales în București. Au proiecte la nivel mondial, în diverse domenii.

Acum, după ce am creat Stamina și vin aici zilnic, pot spune că este exact așa cum mi-am dorit. Nu mă văd făcând altceva. Aș fi putut face orice, oriunde. Dar am ales să rămân aici, pentru că îmi place. A fost o alegere, nu un compromis, și mă simt cel mai bine făcând asta.

Citește și: Cafenele în București din care să lucrezi remote

Cum poți lucra de la Stamina

Cu Pluria, ai acces la peste 750 de spații din rețea, în 15 țări, inclusiv Stamina din București. Angajatorul sau liderul de echipă îți oferă acest beneficiu, iar tu îl poți folosi gratuit în limita abonamentului tău. 

Poți rezerva rapid orice spațiu de coworking sau work cafe direct din aplicația Pluria (la cafenele, masa de prânz este inclusă!). Fie că lucrezi individual sau împreună cu colegii, ai flexibilitatea de a alege. 

Curios să afli mai multe? Scrie-ne la hello at pluria.co sau completează rapid formularul din aplicație sau de pe site – suntem gata să-ți răspundem pe loc!