Dezvoltarea încrederii în interiorul echipei

Munca la distanță este „noua normalitate” și este aici pentru a rămâne. Mulțumită tehnologiei, companiile au continuat să funcționeze în această perioadă, cultura muncii remote devenind un aspect principal pentru cei ce-și doresc echipe eficiente și motivate.

Două elemente pot avea un impact semnificativ asupra modului în care ne înțelegem unii pe alții și, în cele din urmă, asupra modului în care ne facem treaba în acest context: încrederea și eficiența comunicării.

Pentru cei ce nu sunt înarmați cu strategii pentru a le gestiona eficient, acestea pot deraia întâlnirile de echipă, pot demotiva angajații și pot frustra furnizorii sau colaboratorii. Nu în ultimul rand, îngreunează enorm atingerea obiectivelor și bunul mers al lucrurilor în organizație.

Cu toții înțelegem ce este încrederea și probabil că mulți dintre noi am observat că tipul de încredere pe care îl simțim pentru un coleg poate fi extrem de diferit față de încrederea pe care o manifestăm pentru altul. Diferențele se explică prin faptul că, în realitate, există două tipuri de încredere: cognitivă și afectivă.

Încrederea cognitivă vs încrederea afectivă

Încrederea cognitivă este una mentală, care are la bază încrederea pe care o ai față de capacitatea persoanei din fața ta de a-și îndeplini sarcinile, de a livra la timp și de a-și îndeplini obiectivele. Deseori, nivelul de încredere cognitiv depinde de CV-ul persoanei respective, realizările sale din trecut, recomandări, diplome și certificările pe care le deține.

Acest tip de încredere are un impact colosal în relația dintre manageri și echipă. Neîncrederea superiorului în abilitățile echipei de a depăși obstacole și de a găsi soluții se răsfrânge asupra nivelului de motivație. Totodată, un lider care nu are votul de încredere al echipei întâmpină mari provocări în a-și îndeplini obiectivele. Așadar, avem nevoie ca încrederea să funcționeze în ambele sensuri în organizații.

De cealaltă parte se află încrederea afectivă, acel tip de încredere care vine din inimă și care presupune empatie, căldură, prietenie și un sentiment de apropiere și de siguranță. În acest caz, încrederea este determinată de calitatea relației și este puternic influențată de emoții. 

Știu că pot veni spre tine cu provocările pe care le am, mă simt în siguranță să îți cer ajutorul, am încredere că împreună putem găsi răspunsuri și că putem depăși orice obstacol. Cam așa sună încrederea afectivă.

Cum putem cultiva încrederea în mediul organizațional?

În primul rând, având în vedere că în această perioadă este nevoie să stimulăm colaborarea și învățarea, că nu putem acționa din frică. Dacă până nu demult o parte dintre manageri, conștient sau nu, apelau la  tactici de motivare care aveau la bază frica, această strategie nu are cauză de câștig acum. 

Nu mai putem să gândim că oamenii care se tem de management vor munci din greu pentru a evita consecințele neplăcute, întrucât cei mai mulți dintre angajați au nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranță, atât fizic, cât și emoțional. 

În al doilea rând, încrederea în mediul organizațional este puternic influențată de diferențele culturale și de modul în care comunicăm.

Tocmai de aceea, viitorul este pentru cei ce sunt agili în comunicare, adică pentru cei care reușesc să se plieze cu ușurință în funcție de context și care cunosc modul în care diferențele culturale și tiparele mentale pot da naștere unor situații neplăcute.

Una dintre capcanele în care cădem este să presupunem că ceea ce funcționează la noi acasă merge la fel de bine în momentul în care interacționăm cu alte culturi. Iar atunci când plecăm de la această premisă, putem face o serie de greșeli, precum: 

• suntem prea direcți sau expliciți în comunicare și putem părea prea agresivi;
• ne concentrăm exclusiv pe task-uri și pe listele de to do-uri în ședințe, uitând că unele culturi sunt orientate către relaționare;
• nu investim suficientă energie în cultivarea momentelor de socializare;
• apelăm la canale de comunicare nepotrivite. 

De exemplu, atunci când avem o cultură bazată pe relaționare, cel mai bun mod de a stabili conexiunea cu cineva este să ridicăm telefonul, dacă întâlnirea față în față nu e posibilă. Oamenii adesea nu răspund la email-urile primite de la o persoană cu care nu au o relație sau care nu le-a fost prezentată. 

Să nu uităm că, dincolo de diferențele culturale, fiecare individ cu care lucrăm este diferit și poate ar trebui să începem orice relație cu dorința de a înțelege ce este specific și important pentru fiecare.

Deși cunoaștem toate aceste aspecte, sub presiunea deadline-urilor și a tumultului vieții de zi cu zi, uităm că avem nevoie să cultivăm și să menținem încrederea în relații. Cei mai mulți dintre noi apelăm la automatisme, scriem repede un email și intrăm în ședințe concentrați pe ceea ce avem de bifat. 

Pierdem din vedere că întâlnirile față în față sunt mai rare azi și că este nevoie să depunem mai mult efort în alegerile pe care le facem atunci când comunicăm la locul de muncă.