Socializarea între membrii echipei: ce aspecte vor face diferența între reușită și eșec în modelul de muncă hibrid

Unul dintre episoadele mele preferate din serialul Friends este cel în care Rachel, inițial nefumătoare, începe să fumeze atunci când descoperă că noua ei șefă și colegă de departament luau decizii fără ea în pauza de țigară. Așadar, pentru a nu mai fi lăsată pe dinafară, se apucă de fumat.

După mulți ani petrecuți în mediul organizațional ca nefumătoare, știam că legăturile se formează deseori în momentele de pauză la țigară și cafea și că între cei care își petreceau timpul împreună în acest fel exista o oarecare complicitate, apropiere și încredere. 

Același rol îl aveau și conversațiile spontane de la bucătărie: îți cultivai relații și aflai informații despre provocărilor colegilor din alte departamente. Uneori mă ajuta să îi înțeleg mai bine și să nu îi mai judec, alteori, ceea ce circula erau zvonuri, bârfe și speculații.

Aceste momente mici, dar importante din viața de zi cu zi de la birou, sunt mai puțin frecvente astăzi pentru mulți dintre noi. 

Să ai parte de momente sociale în modelul model de muncă hibrid este un demers care ridică foarte multe provocări. Acum e nevoie ca angajații să fie capabili să navigheze cu succes ambele lumi și puțini sunt echipați social să facă acest lucru cu lejeritate.

Crearea unui mediu în care să avem și momente de socializare este o soluție pe termen lung, care nu se întâmplă în mod automat doar pentru că avem tehnica și echipamentul necesar conexiunii.

O astfel de cultură trebuia cultivată chiar și când împărțeam același spațiu. Mai mult chiar, nu are sens să ne prefacem că viața la birou era ușoară și plină de momente de conexiune reală. Pentru că, dacă e să fim sinceri, în suficiente medii dinamica de grup nu era una foarte fericită.

Am auzit multe persoane care se bucură că nu mai sunt nevoite să meargă zi de zi în atmosfera încărcată de la muncă. 

Bullying-ul, echipele zgomotoase de lângă tine, care te luau peste picior când încercai să le explici că ai nevoie să te concentrezi, întrebările mult prea indiscrete când ieșeai din biroul șefului sau ochii colegilor curioși care detectau orice mișcare în open space, toate acestea sunt câteva aspecte pe care mulți nu le regretă.

Care sunt elementele care vor face diferența între reușită și eșec în modelul de muncă hibrid?  

Să le luăm pe rând:

1. ADN-ul companiei 

Eficiența strategiilor menite să cultive momente de interacțiune în echipă depinde de ADN-ul companiei.

O cultură de lucru sănătoasă, cu angajați care simt că aparțin grupului, care știu că au o voce și care se simt încurajați să participe și să vină cu propuneri atunci când li se solicită, oferă o bază de pornire solidă pe care să se construiască relațiile în noul model.

Provocări deosebite vor întâmpina însă mediile în care se fac favoritisme, cu competiție ostilă și cu foarte multă birocrație, sau unde angajații noi sunt acceptați cu greu de către cei cu vechime în companie. 

1. Co-responsabilitatea

Pornind de la premisa că nu poți reuși de unul singur și că orice relație este un dans între doi parteneri, crearea unui model mixt de succes nu se poate realiza fără un efort comun. 

Mai mult, noțiunea de responsabilitate nu mai poate fi doar un concept abstract atunci când lucrezi de acasă sau când faci parte dintr-o echipă virtuală, ci devine o cerință obligatorie. 

Cu siguranță, succesul nu îi va favoriza pe cei care vor lăsa la voia întâmplării toată responsabilitatea în terenul angajaților sau al managerilor. E nevoie ca toate părțile implicate să se poată întâlni la jumătatea drumului.

1. Rolul liderilor și al comunicării interne

Pandemia a subliniat rolul esențial al liderilor și al departamentelor de comunicare internă, cărora le revine sarcina dificilă de a face ca informațiile să circule cu ușurință la toate nivelurile organizației, într-o manieră ușor accesibilă tuturor și bine gândită ca timp de execuție. Procesele de comunicare din modelul de muncă hibrid au fost testate în această perioadă, și, mult ca sigur, o parte din organizații au avut lecții importante de învățat.

În funcție de roluri, angajații au acces diferit la resurse. Cei care nu pot lua parte la micile momente de socializare și la discuțiile informale care au loc pe holuri sau la bucătărie au nevoie să simtă că nu vor fi lăsați pe dinafară de către lideri. Tocmai de aceea, momentele de interacțiune cu toți membrii echipei sunt de cultivat intenționat și de pus pe lista de priorități.

Noul context cere un nou tip de comunicare: mai conștient, mai puțin superficial, cu întâlniri care să nu vizeze numai sărbătorirea cifrelor și a rezultatelor, ci care să se axeze pe latura socială și umană. Fără presiune, fără să ne simțim obligați să recuperăm ceea ce am pierdut în această perioadă și fără să ne supraaglomerăm agendele și așa pline. 

Să nu uităm că relațiile se construiesc treptat, în timp, cu efort și disponibilitate și poate că, în sfârșit, a venit momentul să uităm de titluri și să vedem persoanele din spatele lor.