Atenția ca instrument de conectare

Atenția este fenomenul psihic de orientare selectivă și de concentrare psihonervoasă în scopul desfășurării optime a oricărei activități.

În cadrul proceselor psihice, atenția nu are un conținut informațional specific și nici un produs propriu, fapt pentru care ea este inclusă printre funcțiile voinței, între operațiile inteligenței sau chiar printre funcțiile generale ale conștiinței.

În plan subiectiv, atenția este resimțită ca o stare de încordare care poate fi recunoscută după anumite semne comportamentale: fixarea privirii asupra persoanei sau obiectului vizat, imobilitatea ori tăcerea, scăderea frecvenței respirațiilor etc.

Tulburările de atenție sau chiar lipsa acesteia antrenează consecințe importante raportate la activitate, de la omisiuni și până la accidente, confuzii sau erori.

Atenția întrunește 3 dimensiuni:

• Procesuală (pentru că în spatele ei se regăsesc mecanisme neurofiziologice complexe: Starea de veghe, Reacția de orientare, Starea de vigilență);
• Funcțională (activare selectivă, concentrare, orientare);
• De activitate  (prin implicațiile majore în activitățile perceptiv-cognitive).

Cea mai importantă caracteristică a atenției este, în opinia tuturor celor care au studiat fenomenul, selectivitatea.

În medie, suntem expuși permanent unei multitudini de stimuli care acționează asupra receptorilor noștri senzoriali. În funcție de activitatea în care suntem implicați ori dorim să ne implicăm, este necesar să ne focusăm atenția asupra stimulului care contează cel mai mult în momentul respectiv, ignorându-i pe ceilalți.

Selecția presupune prelucrarea informației, iar în raport cu momentul analizării acesteia, există o selecție precoce și o selecție tardivă.

În baza acestei funcții se produce adaptarea, reglarea și susținerea energetică a activității, scopul final fiind adaptarea eficientă. Aceasta se face prin semnalarea corectă a evenimentelor și situațiilor care se află în zona câmpului de conștiință. Grație acestei funcții a atenției, organismul este avertizat în cazul unor pericole neașteptate.

Reglarea și adaptarea sunt importante atât la nivel fiziologic, cât și la nivel cognitiv și emoțional (atunci când situațiile impun o defocalizare în vederea adaptării).

Stimulii pot declanșa trei reacții specifice pentru caracterizarea atenției:

• Reacția de orientare (tot ce are legatură semnificativă cu o sarcină pe care omul o are de îndeplinit, atrage atenția);
• Reacția de focalizare (concentrare – constă în focusarea atenției numai asupra acelor stimuli considerați esențiali pentru activitatea curentă și în blocarea celor nerelevanți);
• Reacția de selecție (implică o decizie legată de specificul activității și de împlinirea nevoilor individuale generate de aceasta).

Sub aspect practic, atenția îndeplinește următoarele funcții:

• Funcția de orientare, concentrare și selecție;
• Funcția de adaptare reglatorie.

Având în vedere efortul depus şi gradul de conştientizare, putem vorbi despre:

1. Atenţia involuntară, atunci când atenţia este captată fără ca noi să ne fi propus acest fapt în prealabil. Omul acordă atenție în mod spontan doar lucrurilor care îl ating, îl interesează, îi produc o stare placută, neplacută ori mixtă. Natura atenției spontane la o persoana relevă caracterul acesteia sau cel puțin tendințele sale fundamentale.
    
2. Atenţia voluntară, atunci când se depune un efort pentru a atinge un anumit obiectiv sau pentru a finaliza o anumită sarcină. Atenția voluntară s-a născut sub presiunea trebuinței și odată cu progresul inteligenței, devenind un instrument de perfecționare și un produs al civilizației.
    
3. Atenţia postvoluntară, care se bazează pe deprinderea (superioară) de a fi atent, întrucât, din fericire, și atenția se poate educa.

În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei, există:

1. Atenţia internă, care presupune orientarea către: gânduri, imagini, sentimente și care apare în cadrul comunicării cu sine;
    
2. Atenţia externă, care este orientată către lumea exterioară și care intervine în toate tipurile de activitate umană: creație, învățare, joc, muncă;
    
3. Atenţia expectativă sau de aşteptare, care se manifestă atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării unor acţiuni.

Este important de conștientizat faptul că întregul organism participă la realizarea atenției, fenomenele și obiectele aflate în centrul acesteia fiind reflectate cu o deosebită acuratețe și precizie. 

Au fost analizate inclusiv fenomenele vasomotorii în timpul desfășurării atenției concentrate de mare intensitate și s-a constatat un nivel crescut al activității cerebrale, cu modificări cardiace, motorii și respiratorii. 

De asemenea, atenția concentrată implică rapiditatea sesizării unui eveniment așteptat, este puternic influențată de motivație și de stările afective, fiind însoțită de manifestările explicite ale mimicii și posturii.

Focusarea atenției a devenit un dispozitiv organic de adaptare absolut indispensabil supraviețuirii.

„Atenția este cea mai prețioasă și pură formă de generozitate“, afirma Simone Weil, într-o formulare sincretică devenită faimoasă. 

Modul nostru de a fi prezenți aici-și-acum este cel care conferă calitatea semnificației a ceea ce percepem, întrucât raportarea noastră nu se face la lume în general, ci la calitatea lui ”a fi” în cel mai înalt sens posibil.

Bibliography:

• Paginadepsihologie.ro, Academia.Edu, Ac-Psihologie.ro