Cum ne împăcăm cu personalitățile angajaților

O echipă poate reprezenta un mozaic de personalități. 

Aproape în orice companie sau divizie, dacă vorbim de o multinațională, vom găsi o persoană obsedată de detalii, alta de ordine, un angajat care varsă tot timpul paharul de cafea și uită badge-ul acasă, altul care are tendința să iște mici conflicte cu cei din jur, ori angajatul amabil care nu refuză niciodată pe nimeni. 

Cum ne raportăm la aceste tipuri de personalități din postura de lideri sau simpli colegi și ce beneficii pot aduce companiei?

Cu toții cunoaștem, probabil, personajul „Monica” din sitcom-ul Friends, și știm cât de meticuloasă poate fi o personalitate concentrată în permanență pe ordine și detalii, dar și pe competiție. 

Probabil pentru unii dintre colegi este obositor să aibă de-a face zilnic cu un astfel de personaj, însă pentru o companie poate fi „mană cerească”. 

Este tipul de angajat ambițios, care va avea întotdeauna rapoartele la timp, se va încadra în deadline-uri și își va păstra locul de muncă ordonat, încercând să obțină întotdeauna o promovare sau titlul de „angajatul lunii”. 

Pentru a rămâne în relații bune cu personalitățile de acest fel este indicat să încercăm să fim, la rândul nostru, punctuali și disciplinați. 

De asemenea, trebuie să le oferim oportunitatea de a-și pune în valoare spiritul competitiv în mod imparțial și corect, pentru a nu-i dezavantaja pe colegii care nu știu la fel de bine să se facă remarcați, deși ar merita, rămânând însă mereu „în umbră”. 

Întâlnim, de asemenea, foarte des și reversul medaliei – acel angajat care este tot timpul în întârziere, uită să trimită o solicitare sau să vină la ședință, ori își pierde cheile sau legitimația de acces. 

Este genul de personalitate visătoare, care poate ascunde talente nebănuite sub spiritul „împrăștiat”, și tocmai acesta este elementul pe care îl putem valorifica. 

Acest tip de angajat poate veni cu idei neconvenționale, concepte atipice și poate aduce un suflu nou companiei, însă e important să știm până la ce limită îi putem tolera scăpările, astfel încât bunul mers al echipei să nu fie încetinit. 

Totodată, fiind, de multe ori, persoane sensibile, visătorii sunt ușor de rănit cu remarcile acide sau observațiile făcute în public. 

Cel mai simplu este să îi chemăm de-o parte și să îi mustrăm într-un mod constructiv, care să-i determine pe ei înșiși să-și dorească o schimbare. 

Un alt tip de angajat, foarte valoros, este cel care știe să facă de toate. Sunt acele persoane descurcărețe, care prind „din zbor” mersul lucrurilor, și devin, rapid, indispensabile. 

De multe ori, însă, companiile tocmai pe ele uită să le recompenseze pe măsură. Simțindu-se prea puțin prețuiți, pot „migra” rapid spre o organizație care să știe să-i aprecieze la justa lor valoare.

În multe companii întâlnim, adesea, și genul de angajat care pare că „le știe pe toate”. Cu un aer de superioritate și o ușoară – sau clară – aroganță, ei pot părea inabordabili și greu de mulțumit. 

De multe ori, însă, în timp, vom constata că e o simplă mască sub care se poate ascunde o persoană anxioasă care preferă să pară dură, temându-se de interacțiunea cu cei din jur. 

E important să le oferim timp. Poate nu e indicat să îi aruncăm direct „în arenă”, cerându-le să susțină prezentări în ședințe, ci să le oferim gradual responsabilități care implică un grad înalt de interacțiune cu ceilalți. 

Dacă, în schimb, nu vorbim de o mască, ci de o trăsătură reală de caracter, trebuie să știm din start că nu are rost să intrăm în conflict cu genul de angajat arogant ori care are tot timpul un reproș pe buze, ci să-i oferim ocazia de a avea mici victorii comune cu alți membri ai echipei, care să crească gradul de unitate dintre colegi. 

În plus, este de preferat „să tăiem răul de la rădăcină” și să nu îi dăm motive să se plângă că are de așteptat după noi pentru a ne îndeplini sarcinile, ci să fim cu un pas în față și să îi anticipăm nevoile și eventualele motive de nemulțumire. 

Asemănător cu angajatul bun la toate e și cel care nu știe să spună „nu”. Angajații de acest fel tind să se lase „exploatați” de colegi și de șefi, muncind până la epuizare și suferind în tăcere. 

Le e rușine să refuze o sarcină în plus sau o tură dublă și sunt genul de persoane pe care te poți baza când ești în încurcătură.

 De cele mai multe ori, nici ei nu sunt însă recompensați pe măsură, dar, deși poate nu vor avea tăria să caute alt job, vor ajunge, la un moment dat, în pragul unui burnout dur. 

E important ca managerii să prevină împovărarea lor cu răspunderi suplimentare și să le ofere răgazul necesar pentru a-și încărca bateriile. 

Cu care dintre aceste tipuri de personalități îți este cel mai greu să lucrezi?

Citește și:

Dezvoltarea încrederii în interiorul echipei

5 credințe despre educație care susțin învățarea organizațională

Socializarea între membrii echipei: ce aspecte vor face diferența între reușită și eșec în modelul de muncă hibrid