„Dreptul la deconectare” – un proiect european binevenit

Pandemia a generat un context fragil pentru relațiile de muncă, iar tranziția către lucrul de acasă a determinat apariția unui registru complex de provocări neașteptate…

În aceste circumstanțe, Uniunea Europeană a decis să acorde o atenție sporită vieții private a angajaților care lucrează în sistem de telemuncă.

Proiectul legislativ „Right to disconnect” – însoțit de expunerea de motive – este inițiat de către Parlamentul European, urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor și opiniei publice pentru a căpăta putere de lege, vizează dreptul salariaților la deconectare și se află în plin proces de definitivare de către Comisia Europeană.

Este important de adăugat faptul că acest document va deveni aplicabil – și implicit obligatoriu pentru a fi inclus de îndată în legislațiile naționale ale tuturor statelor membre – abia după ce va fi adoptat și publicat în Jurnalul Oficial al UE.

Declarația de misiune cuprinsă în document precizează că:

„Statele membre se asigură că lucrătorii cărora le-a fost încălcat dreptul de a se deconecta au acces la mecanisme rapide, eficace și imparțiale de soluționare a litigiilor și că li se garantează repararea prejudiciului în cazul încălcării drepturilor lor care decurg din această directivă. Statele membre pot oferi organizațiilor sindicale sau altor reprezentanți ai lucrătorilor posibilitatea – în numele sau în sprijinul și cu aprobarea acestora – de a iniția proceduri administrative cu scopul de a se lua măsuri pentru respectarea sau aplicarea directivei”.

Motivele care au condus la necesitatea apariției noii directive europene:

• De la izbucnirea pandemiei COVID-19, munca de acasă a crescut cu aproape 30% și există estimări că această cifră va rămâne ridicată sau chiar va crește.
• Cercetările efectuate de Eurofound au arătat că persoanele care lucrează regulat de acasă au o probabilitate de peste două ori mai mare de a depăși maxim 48 de ore de lucru pe săptămână, comparativ cu cele care își desfășoară activitatea la sediul angajatorului lor.
• Aproape 30% dintre cei care au lucrat de acasă au declarat că au muncit în timpul liber în fiecare zi sau de câteva ori pe săptămână, comparativ cu mai puțin de 5% dintre lucrătorii de la birou.
• Cultura „întotdeauna activ” a condus deja către un risc crescut de anxietate, depresie, și epuizare.
• Introducerea directivei în legislațiile naționale ale statelor membre ale UE va asigura absența repercusiunilor pentru lucrătorii care își vor exercita „dreptul la deconectare” atunci când vor munci de acasă.

Pentru înțelegerea cât mai largă a reglementărilor care vor fi cuprinse în directiva europeană, ar fi utile câteva clarificări suplimentare:

• Proiectul de directivă este adresat în mod special angajaților care lucrează remote, susținând explicit dreptul acestora la viață privată în afara programului de lucru (negociat cu angajatorul și stipulat în contractul individual de muncă);
• Autoritățile europene au decis să inițieze proiectul legislativ cu intenția de a statua că angajații care muncesc de acasă (în contextul noilor reguli introduse pe fondul restricțiilor generate de pandemie) primesc dreptul de a fi indisponibili pentru angajatorii lor în afara orelor de program;
• Fiecare stat membru va stabili – în legislația sa națională – procedurile de măsurare a timpului de lucru și modalitățile prin care se va realiza deconectarea efectivă a angajaților;
• După intrarea sa în vigoare, directiva se va aplica tuturor sectoarelor economice – publice și private – și tuturor lucrătorilor, indiferent de statutul și de modalitățile în care aceștia realizează activitățile remunerate;
• În conformitate cu proiectul legislativ intitulat „Right to disconnect”, directiva stabilește cerințele minime care să le permită lucrătorilor utilizatori de instrumente digitale, inclusiv tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) în scopuri profesionale atât exercitarea dreptului de a se deconecta, cât și garantarea că angajatorii le respectă acest drept;
• Dreptul la deconectare se materializează prin faptul că angajatul nu mai este obligat să participe la activități sau comunicări intempestive din domeniul profesional în afara orelor de program, chiar dacă utilizează instrumente digitale precum telefonul, tableta, laptopul sau PC-ul.
• În actul normativ sunt cuprinse și reglementări referitoare la situațiile excepționale în care angajatorii le pot solicita salariaților să presteze activități în afara programului de lucru, în mod obligatoriu după informarea prealabilă și neapărat cu garantarea unei remunerații corespunzătoare pentru toate orele de lucru suplimentare prestate.
• Pe cale de consecință, angajatorilor le va fi interzis să discrimineze în orice fel, să concedieze ori să ia orice alte măsuri nefavorabile în cazul salariaților care vor refuza să lucreze sau să răspundă la telefoane și e-mail-uri în afara programului de lucru.
• Fiecare stat membru va putea stabili – proporțional cu dimensiunile abaterilor avute în vedere – măsurile sancționatorii cele mai eficiente pentru a descuraja angajatorii care încalcă dreptul la deconectare al salariaților.
• Proiectul legislativ european mai prevede și faptul că salariații vor putea să se adreseze instanțelor judecătorești competente în materie în cazul unor tratamente nefavorabile, inclusiv pentru compensarea prejudiciilor suferite.
  
  
  Citește și:
  Rolul psihologic al negocierii în relațiile de muncă

Atenția ca instrument de conectare