Leadership feminin. Cum dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți ne poate împiedica creșterea

Inspirată de cartea „How women rise”, scrisă de Sally Helgesen și Marshall Goldsmith, coroborat cu experiența personală, voi aborda mai jos un subiect legat de leadership-ul feminin.

„How women rise” se bazează pe activitatea autorilor de aproape trei decenii, de coaching și consultanță dedicată femeilor aflate în poziții cheie în organizații foarte mari din întreaga lume. În carte, Sally Helgesen și Marshall Goldsmith descriu 12 obiceiuri care le împiedică pe acestea să avanseze în următoarea etapă a carierei lor.

În rândurile ce urmează, mă voi concentra însă pe tiparul cel mai frecvent întâlnit de mine, pe parcursul a peste șase ani de experiență profesională în organizații mari și foarte mari și sute de interviuri de angajare: dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți.

De unde vine acest obicei și cum poate fi el eliminat?

În primul rând, vorbim de o combinație de factori. Conform celor doi autori, studiile arată că fetele sunt încă din copilărie răsplătite și apreciate pentru obediență, amabilitate, dorința de a-i ajuta pe ceilalți și a fi tot timpul „drăguțe”. Un astfel de comportament se întâmplă atât în mediul familial, cât și la școală.

Același lucru este valabil și în organizații, unde mediul de lucru a fost puternic influențat de-a lungul anilor de leadership-ul masculin. Așadar, femeile ajung adesea să fie penalizate când acționează cu îndrăzneală sau afirmă opinii independente.

Prin exemplele și poveștile clienților prezentate de Sally Helgesen și Marshall Goldsmith în carte, putem trage concluzia că dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți pornește din:

• frica de a fi judecată;
• frica de a nu fi considerată demnă de încredere;
• frica de a-i întrista pe cei din jur;
• imposibilitatea de a accepta că oamenii ar putea să vorbească într-o manieră negativă despre tine.

Pe de altă parte, cei doi autori ne explică că fiecare obicei dezvoltat aduce cu sine și o serie de avantaje care, odată conștientizate, pot fi folosite în favoarea noastră.

De exemplu, dorința  de a fi tot timpul pe placul celorlalți ne dezvoltă sensibilitatea în interacțiunile umane, capacitatea de a observa când cineva este supărat, îngrijorat, speriat sau absent, abilitățile de comunicare și motivare a echipei etc.

Folosită însă în mod excesiv, ea împiedică femeile să ajungă în poziții cheie în organizații din incapacitatea de a lua decizii, de a delega, de a acționa cu autoritate și din cauza blocajului permanent în zona de execuție.

Mai mult decât atât, acest obicei afectează judecata și transformă femeile în victime ale manipulării, în special de către oamenii care știu cum să folosească „vinovăția” pentru a-i determina pe ceilalți să le satisfacă nevoile.

Și atunci, cum ar putea fi acest obicei eliminat?

În ultimele două părți ale cărții – „Obiceiurile care împiedică femeile să își atingă obiectivele” și „Schimbarea spre mai bine” -, care abordează în detaliu tiparele de gândire pe care femeile și le-au format pe parcursul timpului, corelația dintre ele și cum pot fi eliminate, cei doi scriitori oferă și câteva soluții:

1. Reflectează asupra situațiilor în care, din dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți, ai ajuns să te simți copleșită. Cum s-a manifestat acest comportament?
2. Caută răspunsuri la întrebări, precum: ce câștigi prin a fi un „people pleaser”? În ce moduri dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți limitează eficacitatea ta ca lider?
3. Cunoaște-ți foarte bine scopul, interesele și prioritățile. Răspunde la: care sunt interesele și prioritățile mele? În ce vreau să investesc timp, energie, efort? Ce mă face să mă simt încrezătoare? Ce îmi dă curaj, putere? Ce mă face fericită, împlinită?
4. Când te sună cineva să îți ceară să faci un lucru care nu reprezintă o prioritate pentru tine, cere mai multe detalii: de ce te-ai gândit la mine? Ce te-a determinat să mă rogi pe mine să fac acest lucru?

Dacă primești un răspuns vag sau dacă acesta vine cu întârziere, este posibil ca acea persoană „să fie prea ocupată să facă acel lucru, iar tu păreai genul potrivit pentru a spune DA”. Un alt element cheie aici este să nu dai niciodată un răspuns pe moment. Gândește-te la cerința pe care ai primit-o, analizeaz-o (este prioritar pentru mine acest task acum? am timp să-l adaug în agenda mea?), adresează întrebări de clarificare (ce presupune? cât durează? ar putea să-l facă altcineva?) și abia apoi oferă un răspuns.

Soluțiile menționate reprezintă înțelegerea mea asupra acestui subiect exhaustiv. Ele fac parte dintr-o multitudine de rezolvări care, prin adoptarea lor, ar putea conduce la eliminarea acestui obicei distructiv și implicit la utilizarea, într-un mod avantajos, a beneficiilor pe care le-am dobândit odată cu practicarea lui într-o manieră excesivă.

Dacă te-ai confruntat cu ea, tu cum ai scăpat de această „boală cronică” și ce beneficii au derivat din asta?