Cum conturăm sensul muncii noastre

Sentimentul de a avea un scop la locul de muncă te face să te simți dedicat, inovator și pasionat. Concentrarea ta spre exterior se realizează pentru a servi organizația, în vreme ce scopul tău profesional intră în echilibru cu scopul tău personal. 

O viață cu scop este una plină de intenție, direcționalitate și sens. Simțul scopului ne determină acțiunile și influențează modul în care ne simțim, în special la locul de muncă. 

În termeni generali, munca este definită ca fiind efortul depus pe o anumită durată fără implicarea unei recompense imediate, însă în strânsă legătură cu disciplina interioară și cu motivația extrinsecă. 

Scopul este definit ca un sentiment de intenționalitate și direcție în viață. Acesta este determinat de o nevoie cognitivă fundamentală, întrucât le oferă oamenilor atât un sentiment de integralitate, cât și o perspectivă extinsă la locul de muncă și nu numai.

Roy Baumeister consideră că există 3 sensuri esențiale ale muncii: carieră, ocupație și vocație.

„Cariera prin muncă este motivată de dorinţa de a avea succes şi de a primi recunoaştere. Munca pe care o considerăm ocupaţie se referă la realizarea unor sarcini pentru obţinerea unui salariu, fără ca persoana să se implice prea mult sau să aibă alte satisfacţii personale de pe urma muncii sale. 

Când munca este considerată vocație, ea este efectuată datorită unui sentiment de datorie personală sau pentru că este considerate a constitui menirea individului. Vocația poate lua naştere fie din perceperea unei responsabilităţi faţă de bunăstarea generală a societăţii, fie se poate baza pe distingerea unei obligaţii (morale) în ceea ce priveşte atingerea potenţialului individual sau a împlinirii proprii.”

Observații-cheie:

• Angajații sunt mult mai implicați atunci când consideră că munca lor este semnificativă și că este dedicată îndeplinirii scopului esențial al companiei.
• Întrucât munca și viața devin mai interdependente ca niciodată, oamenii caută din ce în ce mai intens un scop prin și la locul de muncă, acesta putând fi consolidat atât prin acțiune personală, cât și prin sprijin organizațional.
• Inițiativele de leadership sunt cele mai eficiente în crearea angajamentului în muncă atunci când supervizorii pot crește sentimentele de importanță ale angajaților la locul lor de muncă.

Câteva idei pentru a construi sentimentul de a avea un scop la locul de muncă:

• Discutați în mod regulat obiectivele și scopurile referitoare la performanță ale organizației; aceste conversații permit managerilor să atenueze în mod proactiv problemele și să identifice rapid oportunitățile de creștere pentru a oferi membrilor echipei sentimentul scopului pe care și-l doresc la locul de muncă.
• Măsurați permanent creșterea și dezvoltarea personală a angajaților; înțelegerea în ansamblu a ceea ce își doresc oamenii de la viață poate ajuta organizațiile să le susțină mai bine obiectivele personale și profesionale.
• Încurajați dezvoltarea angajaților; stimularea angajaților să se conecteze cu ceilalți din cadrul companiei și să exploreze resursele interne sau cursurile de formare poate ajuta membrii echipelor să învețe noi abilități și să se dezvolte rapid, în timp ce muncesc.
• Susțineți dezvoltarea carierei interne; atunci când angajații simt că dezvoltarea carierei lor este o prioritate, ei își pot căuta următoarea oportunitate de carieră pe plan intern și nu extern. 
• Oferiți beneficii și sprijin pentru îngrijirea angajaților; programele de asistență pentru angajați le oferă acestora posibilitatea de a-și acorda prioritate bunăstării individuale și sunt excelente pentru a oferi acces la specialiști calificați sau la o varietate de servicii care să îi ajute să-și gestioneze mai ușor viața.

Deși munca în echipă poate fi uneori ineficientă, colaborarea este un instrument important care nu poate lipsi din „trusa de prim-ajutor” a oricărui profesionist (mentor). A fi capabil să se implice și să lucreze cu alții, să le descopere cunoștințele pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de nivel înalt sau tehnice, poate ajuta angajații și organizațiile în ansamblu să abordeze problemele interdisciplinare.

În plus, aceste interacțiuni pot ajuta la deschiderea angajaților către subiecte sau perspective pe care este posibil să nu le fi luat în considerare anterior. Aceasta înseamnă că, dacă le lipsește un sens al scopului cu privire la o sarcină sau o funcție, interacțiunea lor cu altcineva care are o perspectivă diferită îi poate ajuta să-și schimbe procesul de gândire și să găsească un scop în sarcină pentru ei înșiși.

Angajații care au oportunitatea de a-i îndruma pe colegi pot obține o perspectivă diferită atunci când sunt capabili să transmită cunoștințele lor altora, învățându-i ceva. Aceste tipuri de oportunități le permit mentorilor din organizații să ofere îndrumări celor cu mai puține cunoștințe sau experiență (care ar putea întâmpina dificultăți într-o anumită situație).