Munca remote: câştigi economisind

De bunăvoie sau forţaţi de împrejurări, asistăm în ultimii ani la o reconfigurare în masă a sistemului nostru de valori. Indiferent dacă aceasta porneşte din considerente strict economice sau din conştientizări în plan personal care ne fac să ne stabilim altfel priorităţile, astăzi cântărim mai atent o ofertă de muncă dincolo de salariu, bonusuri şi alte beneficii materiale. Angajatorii care înţeleg acest fenomen şi îi vin întâmpinare cu flexibilitate sunt în avantaj.

Oricum am privi această mişcare colectivă, ea produce efecte în lanţ şi atenuează graniţele rigide dintre satisfacţia profesională şi satisfacţia din viaţa privată. Înţelegem că cele două registre nu se exclud reciproc, ci chiar se îmbunătăţesc dacă le urmărim în paralel pentru că ambele presupun o abordare echilibrată a consumului şi câştigului de bani, dar şi de energie. Dacă înainte ne măsuram performanţele în termeni de cifră de afaceri şi profit, începem să înţelegem, angajaţi şi angajatori, că succesul şi munca nu se pot măsura doar în cifre.

De la “timpul înseamnă bani” la “timpul este o mare resursă”

La momentul respectiv nu am realizat că mă aflam printre pionierii care îndrăzneau să ceară flexibilitate în mediului corporatist, dar acum îmi place să cred că am creat un precedent care a arătat în jurul meu că se poate şi aşa. În anul 2016, când nimeni nu bănuia că în scurt timp vom presta din afara biroului unele dintre cele mai aparent inflexibile activităţi, o problemă de sănătate m-a ţinut şase luni în concediu medical. La capătul acelei perioade care mi-a oferit răgazul unor introspecţii importante, am realizat că nu mă mai pot întoarce la vechiul meu stil de muncă şi de viaţă.

Financiar, nu îmi permiteam să renunţ dintr-odată la tot; profesional, nici nu îmi doream. Deoarece lucram într-o instituţie bancară, unde există un nivel înalt de rigoare, înţelegeam şi că nu pot avea pretenţia la tratamente preferenţiale, mai ales că mă aflam într-o poziţie operativă, de simplu funcţionar. Am cerut ca timp de trei luni să pot veni la serviciu cu program redus de 5 ore pe zi, timp în care să îmi fie găsit un înlocuitor pe care să îl pregătesc, iar eu să îmi pot căuta un alt loc de muncă part-time. Mi-am asumat fără regrete diminuarea corespunzătoare a salariului şi eram gata să plec de tot în câteva luni.

Rezultatul? Angajatorul nu a vrut să mă înlocuiască. Am continuat să lucrez în aceeaşi formulă până la începutul anului 2018, perioadă în care am acoperit cel puţin 80% din volumul de muncă full-time anterior. Nu m-am gândit nicio clipă că pierd bani, ci că am câştigat timp şi linişte.

Pentru ce suntem dispuşi să renunţăm la o parte din salariu?

Într-un cuvânt, pentru flexibilitate. În cazul meu, moneda de schimb au fost trei ore de lucru pe zi, dar la fel de bine aş fi putut să negociez cele două ore petrecute în drum spre şi de la serviciu în favoarea muncii remote. Chiar şi aşa, pentru angajator eu aş fi însemnat un cost redus.

Am auzit multă lume care se pregăteşte să revină definitiv la birou spunând că preferă să lucreze în continuare de acasă sau remote, chiar dacă aceasta înseamnă cheltuieli individuale mai mari cu utilităţile şi renuntarea la unele beneficii care înainte erau acoperite de companie (fel şi fel de consumabile, decontarea meselor de prânz sau altor costuri ocazionale).

Sondajele de specialitate au arătat că oamenii sunt dispuşi să renunţe la o parte din salariu pentru:

• flexibilitatea programului sau locului de desfăşurare a activităţii;
• traininguri şi programe de specializare oferite de companie;
• stabilitatea pe termen lung a postului, în cadrul unei organizaţii solide care lucrează cu cei mai buni profesionişti.

Ce câştigă un angajator flexibil?

Pe lângă fidelizarea angajaţilor, lărgirea bazei de date a candidaţilor, performanţe îmbunătăţite într-un mediu de lucru mai uman şi detensionat, flexibilitatea unei organizaţii este de dorit şi din raţiuni de reducere a costurilor. Un angajator care permite angajaţilor să lucreze din afara biroului, economiseşte sume considerabile, eliminând:

• chirii sau achiziţii de clădiri şi birouri;
• întreţinerea acestora;
• tonele de consumabile pe care le-am încadra la categoria “mărunţişuri”, dar care în companiile mari înseamnă facturi la fel de mari.

Peter Capelli, director la Centrul Wharton de Resurse Umane, sintetizează toate aceste efecte prin noţiunea de diferenţiale compensatorii: dacă îţi tratezi angajaţii mai bine şi le oferi beneficii pe partea de flexibilitate, nu trebuie să consumi la fel de mult pentru ca ei să îşi facă munca. În calitate de angajator, a nu te folosi de flexibilitate este ca şi cum îţi scapă o strategie foarte eficientă de creştere a productivităţii.

Citește și:
Când oferi autonomie, primeşti performanţă

Remote în perioada de vară