<h3>Să spunem că ai fost promovat/ă într-o funcție de management și vrei să dovedești că poți face față cu brio noilor provocări. Printre acestea, se numără și gestionarea echipei. Cum e firesc, fiecare angajat vine „la pachet” cu un background: decepții personale, pretenții, nevoi. Dornic să câștigi echipa de partea ta, încerci să faci „să fie bine” pentru toți. Te transformi, fără să-ți dai seama, în psiholog, și începi să absorbi ca un burete problemele celorlalți. Cât de nociv e acest obicei?</h3>Aproape 42% dintre respondenții unui studiu realizat de Qualtrics în primăvara anului 2020, citat într-un articol al publicației internaționale <a href="https://www.forbes.com/sites/tracybrower/2021/09/19/empathy-is-the-most-important-leadership-skill-according-to-research/?sh=40edac293dc5" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Forbes</a>, au declarat că starea lor mentală s-a înrăutățit odată cu apariția actualei crize sanitare.&nbsp;Mai mult, 67% au spus că nivelul lor de stres a crescut, 57% au raportat o creștere a nivelului de anxietate, iar 54% se declară epuizați emoțional.&nbsp;Alte rezultate ale studiului relevă faptul că 53% dintre respondenți sunt triști, jumătate – iritabili, aproape 30% au probleme de concentrare și 20% au nevoie de mai mult timp pentru a-și îndeplini sarcinile.&nbsp;Luând în considerare aceste date, nu e de mirare că pandemia de COVID-19 a adus în prim-plan, mai mult decât oricând, nevoia ca managerii să fie empatici, empatia liderului fiind cea mai importantă calitate potrivit celor de la Forbes.<h3>Cum îți poți manifesta însă empatia?&nbsp;</h3>„Liderii pot demonstra empatie în două moduri. Prin empatie cognitivă («Dacă aș fi în poziția lui, la ce m-aș gândi acum?») și folosind empatia emoțională («A fi în poziția sa m-ar face să mă simt ___»)”, susțin autorii articolului.&nbsp;Punându-te așadar în pielea angajaților vei avea ocazia nu doar să le înțelegi mai bine nevoile, ci îți va fi mai ușor să găsești și moduri eficiente în care poți răspunde nevoilor lor, fără a le ignora pe cele ale companiei.&nbsp;Este însă extrem de important să le oferi subordonaților această empatie echilibrat, pentru a nu risca, menajând un coleg, să îi împovărezi pe ceilalți sau chiar pe tine.&nbsp;Poate soluția optimă pe care o vezi pe moment e să preiei tu însuți o parte dintre sarcinile unui angajat sau ale întregii echipe. Dar nu vei putea face asta pe termen lung.&nbsp;Echipele au nevoie de empatia liderului, dar și ca acesta să fie lucid, odihnit și să știe să delege și să rezolve ecuația stresului. Dacă tu, ca manager, te afli în pragul burnout-ului, șansele să poți gestiona eficient lucrurile se diminuează drastic, ba chiar poți face mai mult rău, luând în calcul rezultatele pe termen lung.&nbsp;Apoi trebuie să înțelegi că <a href="https://pluria.co/ro/blog/agenda-unui-lider-de-succes">statutul de lider nu e egal cu cel de psiholog</a>. Dacă observi comportamente distructive în rândul angajaților, ca violența sau agresivitatea (indiferent de cauzele pentru care sunt manifestate), depresia și nu numai, ar trebui să îndrumi respectivele persoane către un specialist.&nbsp;Empatia liderului nu poate ajuta în toate cazurile.Să încerci să le „tratezi” cu propriile sfaturi sau să tolerezi comportamente care nu ar trebui trecute cu vederea și care îi afectează pe ceilalți membri ai echipei, doar pentru că nu ai cu cine să înlocuiești respectivul angajat, nu reprezintă o soluție eficientă.De asemenea, e primordial să delimitezi orele de birou de timpul liber și să îi înveți și pe angajați să facă asta. E bine și indicat să ai ușa biroului – fizic sau virtual – deschisă pentru cei care vor să îți împărtășească o problemă. Însă e de preferat să nu faci asta după program, pentru a nu înrădăcina un obicei nesănătos.&nbsp;Nu în ultimul rând, pentru a asigura un echilibru mental și emoțional în cadrul echipei, trebuie să iei atitudine și în sensul pozitiv. Poți, de exemplu, să organizezi diferite activități care <a href="https://pluria.co/ro/blog/socializarea-in-modelul-de-munca-hibrid">să îmbunătățească tonusul angajaților și comunicarea dintre ei</a>.&nbsp;În special în vremurile pe care le trăim acum, în care mulți încă se acomodează cu regimuri diferite de lucru și nu știu încă să gestioneze noutatea situației, e nevoie de momente de respiro, care să ne distragă atenția de la sarcinile stresante de zi cu zi.O ședință de terapie de grup, un curs de gătit online – ori fizic, dacă e posibil, un joc de echipă sau un training pot avea un efect mai productiv decât ai fi putut spera.&nbsp;<h3>Tu care crezi că sunt cele mai indicate metode prin care îți poți manifesta empatia ca lider?</h3>

Liderul psiholog

<h3>Știm că nu există o rețetă universal valabilă pentru orice personalitate, însă inspirându-ne din obiceiurile câtorva executivi de succes am ales câteva deprinderi pe care un CEO sau un manager ar trebui să le integreze în programul zilnic pentru a deveni un astfel de lider.</h3><h3>1. Trezeșe-te devreme și urmează o rutină</h3>„Cine se scoală de dimineață, departe ajunge”, spune un vechi proverb românesc. Nimic mai adevărat! Și asta pentru că în zorii zilei, când orașul încă doarme și nimic nu îți perturbă liniștea, poți atinge productivitatea maximă.Am experimentat și eu acest obicei și m-am convins că nimic nu îți poate rezolva mai repede sarcinile unei zile decât cele câteva ore pe care le câștigi când te trezești devreme. Ideile prind contur mai rapid, exercițiile fizice se fac cu mai mult elan iar traficul este evitat „la mustață”.Lideri celebri din toată lumea, care ne servesc drept surse de inspirație, ne învață prin propriul exemplu că un prim pas spre succes poate fi făcut prin setarea alarmei la o oră matinală.Dacă 3:45 AM, ora de trezire a CEO-ului din fruntea Apple, Tim Cook, care își petrece diminețile citind e-mailuri, mergând la sală și savurând o cafea, vi se pare exagerată, poate vi se potrivește mai bine agenda unui alt antreprenor de top, Richard Branson, care se trezește „abia” la 5:45, făcând exerciții înaintea micului dejun, potrivit Business Insider.Dacă timpul pe care îl câștigi trezindu-te devreme îl irosești însă pe rețelele sociale, acest obicei își pierde complet valoarea. Într-un articol din 2019, publicația internațională Forbes povestea că Daniel Dines, fondatorul UiPath, primul unicorn românesc, citește dimineața o oră sau mai mult și abia la ora 11 deschide aplicații precum WhatsApp. Îl excludem însă din discuție pe Mark Zuckerberg, care e de așteptat să își înceapă ziua pe Facebook.Așadar, fie că alegi să meditezi, să citești câteva pagini, să alergi, să verifici și să răspunzi la e-mailurile uitate în Inbox sau să îți pregătești pur și simplu micul dejun, ținuta și notițele din agendă pe îndelete, oricare dintre aceste activități (de preferat ar fi toate) sau altele similare te vor elibera de stresul de a face totul pe fugă și îți vor îmbunătăți tonusul pentru întreaga zi.<h3>2. Începe-ți programul cu cele mai grele task-uri</h3>La începutul zilei suntem încă plini de energie și apți să dăm piept cu sarcinile pe care le avem de îndeplinit, așa că este ideal să ne focusăm pe cele mai grele task-uri în primele ore ale programului.Un exemplu în acest sens ni-l oferă unul dintre cei mai bogați și de succes oameni de pe planetă – Jeff Bezos. „Îmi place să îmi fixez cele mai solicitante întâlniri înainte de prânz.”<h3>3. Fă pauze</h3>Încă din copilărie, la școală, învățăm să ne bucurăm de ele. De cafea, de prânz sau pentru a face puțină mișcare, pauzele sunt esențiale în programul zilnic. Am întâlnit manageri care se plângeau că nu au timp să ia pauză, fie din cauza sarcinilor suplimentare și a deadline-urilor strânse, fie din nevoia de a suplini ceea ce echipele nu reușeau să ducă la bun sfârșit.Inițial i-am compătimit, până am înțeles că se confruntă, în fapt, cu propriile greșeli de gestionare a timpului și cu lipsa de comunicare eficientă cu subordonații. Un bun lider înțelege importanța pauzei, atât pentru el cât și pentru echipa sa.Știe că o pauză luată la timp crește productivitatea, scade nivelul de stres și riscul apariției burnout-ului și îți oferă echilibrul necesar de-a lungul zilei.<h3>4. Comunică cu echipa și fii prezent în business</h3>Comunicarea eficientă este cheia pentru soluționarea multor probleme personale sau de business. Când spunem că este important să comunici cu echipa nu ne referim nici la e-mailurile seci în care ne informăm subordonații de deciziile pe care le-am luat fără nicio consultare în prealabil, și nici la ședințele interminabile, repetate și adesea inutile, în care nu facem decât să punem presiune pe angajați.Ne referim, în schimb, la o comunicare fructuoasă, care să genereze soluții și să le ofere membrilor echipei ocazia să vină cu propuneri sau care să îmbunătățească relația dintre departamente.Implicarea liderilor în business-ul propriu-zis, mersul „pe teren”, sunt la fel de importante. Potrivit celor de la Inc.com, pauza de prânz a lui Elon Musk, unul dintre cei mai apreciați lideri de business, este urmată de o plimbare prin fabrică. Nu vom ști niciodată cum funcționează business-ul pe care îl conducem dacă îl administrăm doar din spatele unui birou.<h3>5. Petrece timp cu tine și cu cei dragi</h3>Pe mulți, pandemia i-a forțat să își schimbe peste noapte programul și să împartă casa cu soția/soțul, copiii sau alți membri ai familei.Unii au văzut în asta o corvoadă, dar pentru alții a fost ocazia de a petrece, în sfârșit, mai mult timp alături de cei dragi, pe care înainte reușeau să îi vadă dimineața, în grabă, sau seara, când grijile adunate de peste zi răbufneau și se revărsau pe umerii acestora.Samuel Truett Cathy, fondatorul unuia dintre cele mai mari lanțuri americane de restaurante – Chick-fil-A, a implementat o politică internă potrivit căreia restaurantele din cadrul companiei funcționează doar șase zile pe săptămână, de luni până sâmbătă. Unul dintre motive este acela că organizația „apreciază cu adevărat echilibrul dintre muncă și familie”, după cum au declarat reprezentanții companiei într-un comunicat de presă.Mulți ar spune că decizia e una cel puțin riscantă pentru un business de acest tip, însă reprezentanții afacerii spun că adesea, în cele șase zile, au generat mai multe vânzări decât au făcut-o alte business-uri similare în șapte zile. Dovadă stau veniturile anuale ale business-ului, de peste 10 miliarde de dolari.Timpul petrecut cu tine însuți este la fel de important și de prețios, fie că alegi să îl dedici unui hobby sau îți rezervi câteva minute să îți notezi într-un jurnal întâmplările importante de peste zi, să asculți câteva melodii care să te liniștească sau să te bucuri de o simplă plimbare.

Agenda unui lider de succes

<h3>„Schimbare” a fost un cuvânt definitoriu pentru ultimul an, fie că vorbim de transformările majore suferite de companii pe fondul pandemiei de COVID-19 sau de cele personale, pe care le-am experimentat cu toții odată cu apariția noii crize sanitare. Dar ce înseamnă schimbarea într-o companie, referindu-ne aici la oameni și la cultura organizațională, și în responsabilitatea cui cade ea?</h3>Schimbarea într-o organizație poate avea o serie de motive în spate. Cifrele nu arată cum ar trebui, angajații nu sunt motivați, compania a rămas în spate în ceea ce privește tendințele internaționale sau mijloacele tehnologice ale prezentului, ori și-a schimbat conducerea, noii manageri dorind să reformeze mersul lucrurilor.Probabil că, atunci când ne întrebăm cine e responsabil de schimbare, primul răspuns care ne vine pe buze este „șeful/managerul”. Și asta pentru că el este cel care ia decizia finală când vine vorba de a implementa sau nu o schimbare, dar și pentru că are, sau ar trebui să aibă, datoria de a fi un model pentru subordonați.Însă o privire mai detaliată ne va arăta că această perspectivă prezintă lucrurile doar la suprafață. Nu de puține ori mi-a fost dat să aud din partea liderilor din diverse companii că oamenii sunt cel mai important activ. De fiecare dată îmi spuneam că sună clișeic, însă în același timp, am realizat că acest lucru este cât se poate de adevărat. Echipele reprezintă motorul care ține o companie în mișcare și schimbarea este imposibilă fără implicarea lor, care merge mână-n mână cu cea a liderilor care le conduc.Din orice direcție am privi, vedem că cele două se condiționează una pe cealaltă. Schimbările nu pot fi adoptate fără aprobarea managerilor, iar aceștia la rândul lor sunt neputincioși, indiferent de cât de motivați ar fi să aducă o schimbare în companie, dacă nu au alături în acest demers echipa.O greșeală majoră a multor companii este că impun schimbări fără a consulta oamenii și fără a lua în calcul modul în care acestea îi vor afecta pe angajați, riscând să genereze frustrare în rândul oamenilor, ba chiar plecarea acestora din companie. Să spunem că o companie decide să își mute sediul în cealaltă parte a unui mare oraș. Poate motivele sunt justificate – o chirie prea mare sau dorința de a atrage mai mulți parteneri/clienți/investitori.Ce va însemna însă acest lucru pentru un angajat cu copii mici, care a ales școala acestora în funcție de zona în care merge la birou? Ori pentru un angajat împovărat de rate și credite, pentru care costul mai mare de transport se va resimți în cheltuielile lunare? O astfel de schimbare ar trebui adusă în fața echipelor înainte să fie adoptată, pentru a se găsi soluții. Este drept, o companie nu poate decide totul în funcție de problemele unui angajat sau al altuia – până la urmă, scopul final este să facă profit – însă poate găsi soluții. Se poate accepta, pentru unii angajați, munca remote, de pildă.Chiar și un lucru pozitiv – cum ar fi înființarea unui club de carte sau implementarea unui program de voluntariat – ar trebui discutat cu aceștia, nu impus, din dorința de a înfrumuseța imaginea companiei sau de a satisface capriciile șefilor cu orice preț.Această greșeală vine, de multe ori, „la pachet” cu o alta, la fel de gravă: faptul că echipelor nu li se oferă ocazia de a veni cu propuneri pentru schimbarea – în bine, desigur – a organizației. Dincolo de angajați, de abilitățile profesionale și de atribuțiile din fișa postului, se află oameni cu varii talente, cu un mozaic de personalități și experiențe de viață, și cu diverse cunoștințe în diferite domenii, fie că vorbim de cei care le alcătuiesc cercul de cunoscuți, fie de calitățile intelectuale pe care le-au dobândit de-a lungul timpului, și care nu sunt, poate, corelate neapărat cu profilul jobului, dar prețioase pentru companie într-un fel sau altul.Oferindu-le posibilitatea să se exprime, să își aducă contribuția, să găsească soluții, angajatorul are numai de câștigat. Și mai important decât beneficiile traduse în cifre este faptul că în acest fel câștigă respectul, dedicarea și loialitatea angajaților. Oamenii care se simt valoroși într-o companie vor fi motivați să se implice în continuare și să lupte alături de aceasta, să își pună skillurile și creativitatea la bătaie pentru echipa din care fac parte.Voi cât de importantă credeți că este vocea angajaților în schimbările din organizații?

Cereți părerea angajaților când faceți schimbări în companie!

<h3>Liderii sunt priviți adesea ca niște super-eroi care au datoria de a naviga prin furtunile crizelor economice sau de altă natură și de a scoate compania din impas indiferent de context. Însă indispensabili în acest demers sunt, întotdeauna, angajații. Ce calități are un bun lider și cum își poate ține angajații aproape atât în vremurile bune, cât și în cele tulburi?</h3>Înainte de a ne pune întrebarea „Cum arată un lider/manager bun într-o perioadă de criză?” trebuie să ne gândim ce calități trebuie să dețină un lider sau un manager în general.&nbsp;Aici, lista poate fi nemărginită, însă câteva atribute asupra cărora cred că putem cu toții să cădem de acord sunt viziunea, empatia și inteligența emoțională, dedicarea, fermitatea și tăria de caracter și, nu în ultimul rând, încrederea în sine și în ceilalți.Într-o perioadă de criză, când contextul de piață arată diferit și companiile luptă pentru supraviețuire, un bun lider va ști să își păstreze aceste calități în paralel cu încercarea de a obține rezultate. De ce e atât de important să nu facă rabat de la ele?&nbsp;Pentru că angajații își amintesc și iau decizia de a rămâne sau nu într-o organizație când lucrurile revin la normal mai ales în funcție de acest aspect.Nu de puține ori am văzut cum oamenii au ales „să strângă din dinți” și să rămână într-o companie doar pentru că erau vremuri grele și aveau nevoie de un salariu, fiind dispuși să accepte pentru o perioadă un stil de conducere deficitar, cu gândul că imediat ce situația se va îmbunătăți vor pleca cu prima ocazie în altă companie.&nbsp;La fel, am văzut angajați care, deși nu au primit o ofertă salarială cu mult mai bună din partea altui angajator, au ales totuși să plece, luând în considerare ca prim factor decizional actualul management. Frustrările acumulate azi se transformă în demisia de mâine.&nbsp;La prima vedere, situația poate nu pare atât de gravă. Cu siguranță găsim alți angajați, însă resursele pe care le vom investi în procesul de recrutare, în formarea noilor candidați, în perioada lor de adaptare la cultura organizațională vor încetini ritmul de atingere a obiectivelor și vor afecta bugetele, dar și reputația unei companii.Pe de altă parte, dacă liderii vor ști să comunice eficient cu echipele, să le susțină, să ofere sprijin și transparență și să nu se dea în lături când e nevoie să își suflece mâinile și să muncească cot la cot cu subordonații lor, angajații se vor gândi de două ori înainte de a accepta o contraofertă.&nbsp;Nu puțini sunt cei care ar rămâne într-o companie chiar și cu un salariu mai mic doar pentru că se simt ca acasă, pentru că rezonează cu ceilalți membri ai echipei și cultura organizațională și pentru că au făcut din obiectivele companiei niște obiective personale. Iar la următoarea criză tu, ca angajator, vei ști că ai pe cine să te bazezi, că ai o echipă care va lupta să mențină compania pe linia de plutire.Asta trebuie să facă un bun lider: să îl facă pe angajat să nu vrea să plece. Și, după cum spuneam, nu recompensa financiară este cea mai la îndemână soluție, deși, bineînțeles, nu este nici aceasta un aspect de neglijat.Luând rând pe rând calitățile amintite, vorbim în primul rând de viziune. Este un termen de care ne lovim, poate, cel mai frecvent când discutăm cu reprezentanții unui business.&nbsp;Dar dacă pentru unele companii viziunea a reprezentat, timp de mulți ani, doar o țintă pe care aceasta a avut-o în vedere și spre care și-a canalizat resursele pentru a o atinge – de pildă, să ajungă lider de piață într-o anumită industrie, acum cred că e mai important decât oricând ca această viziune să fie extinsă la nivelul pieței globale, aflate într-o permanentă transformare, și al contextului în care funcționează.&nbsp;Viziunea consider că este vital să includă acum modul în care se pot atinge acele obiective, și aici vorbim, din nou, de angajați, pentru că prin ei vor fi atinse. Iar dacă ne referim la angajați, ne referim automat la noi regimuri de lucru. Pentru a păstra echipele, trebuie să ne adaptăm la noile tendințe din piața muncii, dintre care cea mai importantă este reprezentată de trecerea la lucrul în regim remote sau hibrid.Empatia și inteligența emoțională sunt, de asemenea, nelipsite din „portofoliul” de calități ale unui bun lider. Și aici nu ne referim neapărat la a asculta problemele tuturor angajaților și la a le oferi permanent un umăr pe care să plângă.&nbsp;Ci la a ști cum să dea o veste proastă – chiar și dacă vorbim de restructurări, nelipsite în vremuri de criză în anumite industrii, cum să atenționeze un angajat când nu își îndeplinește corect sarcinile, fără a-l umili (cu toții cred că am asistat la scene în care managerii țipau în încăperi pline la angajatul X pentru că nu a reușit să termine un raport la timp), cum să integreze un nou membru al echipei pentru a-l face să se simtă bine primit, cum să își motiveze echipa și cum să obțină rezultatele dorite fără a-și pune oamenii să muncească până la epuizare și nu numai.Dedicarea, după cum spuneam, include, printre altele, lucrul cot la cot cu angajații, iar pandemia nu a făcut decât să pună la încercare această calitate a liderilor. Aici, personalul medical ne-a dat cel mai bun exemplu când, deopotrivă, indiferent de rang, angajații din linia I s-au implicat în salvarea vieților celorlalți și în găsirea unor soluții pentru a combate criza sanitară.Fermitatea și tăria de caracter a unui lider sunt și ele esențiale în vremuri de criză. Un lider descurajat, care e gata să renunțe în fața provocărilor, nu va putea încuraja echipele.&nbsp;Tăria de caracter nu înseamnă că liderul nu trebuie să își arate latura umană, îngrijorările, preocupările, ba din contră. Însă această transparență emoțională care, de altfel, îi apropie pe lideri de echipe, trebuie însoțită de o atitudine pozitivă, optimistă – liderul trebuie să fie un luptător.Iar încrederea în sine și în ceilalți nu face decât să le completeze pe celelalte. Un lider care are încredere în sine va ști că are capacitatea de a coordona echipele pentru a-și atinge obiectivele indiferent că acestea lucrează în biroul alăturat sau în alt oraș.&nbsp;Un astfel de manager știe să comunice eficient, știe când și cum să ceară rezultate, și, cel mai important, știe cum să îi facă pe subordonați să aibă încredere în el, în capacitatea sa de a-i ghida prin situațiile de criză apărute, oferindu-le în schimb aceeași încredere.Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/ing-hubs-program-flexibil">Cum arată programul de lucru flexibil într-o companie de tehnologie, în 2024</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/mentalitatea-de-crestere-si-de-ce-liderii-ar-trebui-sa-o-adopte">Mentalitatea de creștere și de ce liderii ar trebui să o adopte</a>

Leadership în vremuri de criză

<h3>Se spune că avem nevoie de 21 de zile pentru a ne forma un obicei. În cazul muncii remote – regim adoptat de multe companii odată cu apariția pandemiei – angajații au depășit demult acest prag.&nbsp;</h3>După instabilitatea primelor zile sau chiar săptămâni, în care s-au obișnuit – mai greu sau mai ușor – cu schimbările survenite, precum ședințele pe Zoom, împărțirea și eficientizarea spațiului de lucru, găsirea unui echilibru între programul de muncă și timpul liber, lucrul remote s-a transformat pentru majoritatea angajaților într-o normalitate.&nbsp;Ce se întâmplă însă dacă li se cere să se întoarcă la birou?Un studiu recent realizat de EY arată că pentru mai mult de 50% dintre angajații din toată lumea demisia reprezintă o opțiune în cazul în care angajatorul nu le va oferi, după pandemie, o formă de flexibilitate a programului de lucru. Același studiu precizează că 9 din 10 angajați își doresc ca locul și programul de lucru să fie flexibile.Când am văzut aceste cifre am spus: „Wow! This is huge!”. Pentru că, atunci când te gândești că un număr uriaș de angajați de pe întreaga planetă și-ar da demisia dacă nu li se oferă această flexibilitate, îți dai seama că regimul de lucru remote reprezintă, cu adevărat, viitorul pieței muncii.&nbsp;Că nu mai e doar o opțiune a angajatorilor, ci se transformă, pe zi ce trece, într-o condiție cerută de piață.Un viitor la care companiile trebuie să se adapteze, dacă nu au făcut-o deja, cât mai curând, pentru că generațiile actuale de angajați au alte așteptări și alte nevoi.&nbsp;Pentru mulți nu mai primează salariul când aleg un job, sau nu doar salariul – alte beneficii, printre care se numără și flexibilitatea regimului de lucru, au ajuns să cântărească la fel de mult, ba poate chiar mai mult decât recompensa financiară.Am întâlnit, în ultimul an, nenumărate exemple de angajatori care au înțeles acest lucru, dar și de angajatori care mai au nevoie de timp pentru a gestiona corespunzător încrederea acordată echipelor când nu își pot supraveghea angajații îndeaproape și desfășoară totul online.&nbsp;Am văzut anunțuri de angajare în care ți se oferea posibilitatea de a lucra remote sau la birou în orice țară din cadrul UE în care compania respectivă avea sediu, dar și persoane care, când abia ce se adaptaseră la munca remote, au fost chemate înapoi la birou, peste câteva săptămâni trimise înapoi acasă și tot așa.Online-ul este o sursă infinită de soluții pentru ca munca – vorbind aici de joburi care nu necesită impetuos prezența angajaților, cum este cazul fabricilor, spitalelor etc. – să se poată desfășura remote.&nbsp;Avem la dispoziție astăzi, prin prisma tehnologiei, platforme și aplicații din ce în ce mai complexe care ne ajută în acest sens, fie pentru activitățile de pe ordinea de zi – pentru ședințe, conferințe, prezentări ș.a.m.d, fie cu spații de lucru din care angajații care nu dispun de spațiul privat necesar acasă sau își doresc pur și simplu să își găsească inspirația în alte locuri pot merge să lucreze remote.Dacă nu ne îmbrăcăm la fel, nu mâncăm același fel de mâncare și nu avem aceleași hobby-uri, de ce ne-ar plăcea tuturor să lucrăm în același fel?&nbsp;Fiecare are un stil aparte, își ia resursele de energie și inspirație din diverse lucruri, fie că vorbim de o priveliște pe care o are în fața ochilor când lucrează sau de persoanele de care e înconjurat – și care pot fi, bineînțeles, colegii, dar și familia sau străinii dintr-un bistro.&nbsp;Un angajat mulțumit va fi, cu siguranță, mai productiv. De ce să nu profităm la maximum de asta?&nbsp;Avem deja exemplul companiilor-gigant: Google, Facebook, Twitter, Fujitsu, BDO și mulți alții, care au setat deja aceste noi standarde când au ales pentru echipele lor regimul remote sau hibrid.În plus, odată simțit gustul libertății, pentru mulți ar fi frustrant să se întoarcă la rutina 9-17. Și nu vorbim de libertatea de a face ce vrei în timpul orelor de program, numai muncă nu, așa cum mulți angajatori suspicioși ar crede (când, din contră, de multe ori la birou pierdem, tocmai, mult mai mult timp, în pauzele prelungite, în discuțiile cu colegii sau prin întârzierile cauzate de trafic și nu numai).Ci de libertatea de a deschide geamul fără să ți se ceară să-l închizi pentru că pe un coleg „îl trage curentul”, de a lucra cu lumina stinsă sau aprinsă, pe canapea sau din cafenea, de a economisi banii cheltuiți pe transportul la birou și pe haine office pentru orice altceva, de a te bucura la maximum de pauza de masă, fără să aștepți minute bune la coadă la cuptorul cu microunde.&nbsp;Sunt doar câteva exemple în care cred însă, că de-a lungul carierei, mulți v-ați regăsit cel puțin o dată.Citește și:&nbsp;<a href="https://pluria.co/ro/blog/avantajele-implementarii-unei-modalitati-de-lucru-hibride">Avantajele implementării unei modalități de lucru hibride</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/beneficii-cheie-atunci-cand-lucrezi-dintr-un-spatiu-de-coworking">Beneficii cheie atunci când lucrezi dintr-un spațiu de coworking</a>

Transformarea muncii remote din opțiune în condiție

<h3>Cu toate că și înainte de apariția crizei sanitare actuale burnoutul – o afecțiune asociată locului de muncă și provocată în principal de acumularea stresului fizic și emoțional – reprezenta o problemă frecventă în companii, fie în rândul angajaților aflați la început de carieră sau al managerilor cu echipe puternice în subordine, pandemia nu a făcut decât să o amplifice și să o pună „în lumina reflectoarelor”. Acest lucru a adus însă cu sine și noi soluții, adaptate nevoilor curente.</h3>Potrivit unui sondaj realizat în iulie 2020 de FlexJobs și Mental Health America (MHA) în Statele Unite, 75% dintre angajații intervievați au experimentat burnoutul, dintre care 40% l-au asociat în mod direct cu pandemia de COVID-19.&nbsp;Într-adevăr, burnoutul a fost o consecință firească a schimbărilor survenite peste noapte în rândul companiilor de pretutindeni. Trecerea bruscă de la clasicul program 9-17 la munca remote nu le-a oferit angajaților timpul necesar pentru a se acomoda cu noua normalitate.Mulți au schimbat de pe-o zi pe alta biroul open-space cu singurătatea unei garsoniere sau cu haosul unui apartament în care, în multe cazuri, trăiesc mai multe generații – părinți, copii, bunici – fiecare cu tabieturile și programul lui.&nbsp;Nu puțini au fost cei care a trebuit să improvizeze spații de lucru în cele mai incomode unghere ale casei și să intre în ședințele pe Zoom cu stresul permanent că vor fi întrerupți de copiii care vor atenție, pentru că asociază prezența acasă a părintelui cu timpul liber al acestuia, de animalele de companie plictisite, cu chef de joacă, sau de bormașina nemiloasă a vecinilor.O casă goală este însă la fel de nocivă bunăstării mentale și emoționale, pentru că omul, așa cum îl numea cândva filosoful grec Aristotel, este un animal social, dependent – într-o mai mică sau mai mare măsură – de interacțiunea cu ceilalți.&nbsp;O altă extremă a fost reprezentată în ultimul an de angajații care, în ciuda riscurilor prezentate de criza sanitară, au fost nevoiți să meargă în continuare la birou – fie pentru că activitatea lor depindea de prezența acolo, fie pentru că angajatorul nu a reușit să găsească un canal eficient de a comunica cu echipele astfel încât să nu fie nevoie să supravegheze fizic activitatea acestora pentru a se convinge că își îndeplinesc corect sarcinile.<ul><li><a href="https://pluria.co/ro/blog/sindromul-boreout-la-locul-de-munca">Știai că sindromul Boreout este opusul Burnoutului?</a></li></ul>Toate aceste scenarii pot conduce la apariția burnoutului, însă există și alți factori care contribuie la amplificarea acestui fenomen.&nbsp;Un prieten îmi povestea, exasperat, că în ultimele luni are zilnic mai multe ședințe, inclusiv unele în care stabilesc detalii pentru alte ședințe. Și e doar un exemplu.Micile orgolii, care conduc la lipsa comunicării între membrii echipelor sau, din contră, comunicarea în exces,&nbsp;micro managementul, e-mailurile trimise sau primite în timpul liber, grupurile de WhatsApp cu notificări la orice oră din zi și din noapte, deadline-urile, stresul provocat de riscul de a pierde jobul sunt, la rândul lor, elemente care ne aduc în pragul burnoutului.&nbsp;Mai mult, sunt factori care îi afectează și pe cei apropiați – familia, partenerul de viață, pentru că îi transformă în consumatori pasivi ai tuturor îngrijorărilor care ne macină zilnic.Dincolo de sfera personală, la nivel individual, de angajat, acești factori au însă și un impact macro, deoarece contribuie la lipsa productivității unei echipe, care generează, automat, rezultate mai slabe și neatingerea obiectivelor unei companii, traduse în rezultate financiare mai mici, care mențin, la rândul lor, cercul vicios al echipelor suprasolicitate și al managementului nemulțumit.Ce este de făcut?În primul rând, să recunoaștem problema. Față de noi înșine, față de familie, față de angajator sau subordonați. Fără o comunicare deschisă și eficientă nu se poate trece la căutarea soluțiilor pe termen lung.Avem nevoie, de asemenea, să ne deconectăm: cu o plimbare în natură, o seară de jocuri, o cină romantică sau un timp doar pentru noi, în care să nu ne verificăm mailul și să oprim notificările grupurilor de la job.&nbsp;Avem nevoie să interacționăm cu ceilalți, să împărtășim mici bucurii, îngrijorări, succese, nu doar prin mesaje și nu doar pe Zoom.Și, bineînțeles, una dintre cele mai evidente soluții este schimbarea mediului, regimului și/sau ritmului de lucru. Angajatorii trebuie să înțeleagă că remote nu înseamnă doar lucru de acasă, iar productivitatea nu e posibilă doar de la birou sau doar între orele 9-17.&nbsp;De multe ori, un spațiu de coworking cu decor minimalist, o cafenea cu arome braziliene sau un lounge spațios, cu fotolii confortabile, stimulează mai mult creativitatea angajaților decât un open space sufocat de birouri sau un spațiu de lucru amenajat într-un colț al dormitorului.Citește și:&nbsp;<a href="https://pluria.co/ro/blog/ing-hubs-program-flexibil">Cum arată programul de lucru flexibil într-o companie de tehnologie, în 2024</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cafenele-bucuresti">Cafenele în București din care să lucrezi remote</a>

Burnoutul – o problemă veche cu soluții noi

<h3>Oricât de râvnit, lucrul remote din propria locuință nu e lipsit de provocări care constau, adesea, în interacțiunea cu cei cu care locuim ori în tentațiile regăsite inevitabil într-un mediu atât de familiar. Cum le facem față?</h3><h3>Copiii</h3>Mulți angajați-părinți, care au fost trimiși să lucreze de acasă odată cu apariția pandemiei de COVID-19, s-au plâns că e foarte dificil să lucreze în preajma copiilor, deoarece aceștia le solicită foarte mult atenția.&nbsp;Este, într-adevăr, o provocare să îi facem pe cei mici să înțeleagă că, deși suntem acasă, nu ne aflăm în timpul liber și nu le putem acorda timpul dorit.&nbsp;Un prim pas este să avem o discuție adaptată nivelului lor de vârstă și înțelegere, în care să exemplificăm cu activități pe care și ei, la rândul lor, sunt nevoiți să se concentreze exclusiv într-un anumit interval – lecția de pian, ora de matematică, ziua unui prieten etc.&nbsp;O altă metodă este să îi înscriem la o serie de cursuri atractive în online sau, dacă condițiile sanitare o permit, chiar fizic. Putem, de asemenea, să fixăm orele de TV sau PC în intervalul în care avem ședințe, astfel încât să fim siguri că vor fi absorbiți de o activitate care le face plăcere.&nbsp;În plus, cum la copii funcționează, adesea, recompensele, putem să le dăm zilnic câte o sarcină în timpul orelor noastre de lucru, luându-ne angajamentul de a le cumpăra, la finalul săptămânii, o nouă jucărie, de pildă, ca răsplată pentru contribuția lor.&nbsp;Toată lumea va avea, astfel, de câștigat. Nu în ultimul rând, nu uita să petreci timp cu ei înainte și după program, pentru a suplini orele de absență.<h3>Animalele de companie</h3>Asemănătoare, în multe cazuri, cu copiii, animalele de companie sunt greu de ținut la distanță în timpul programului de lucru de acasă, mai ales când nu dispunem de suficient spațiu.&nbsp;Doritoare de atenție, nu va trece mult până se vor așeza pe laptop și îți vor strica Excelul realizat cu trudă, ori îți vor sări în brațe în timpul ședinței cu managerul regional. Ce e de făcut?&nbsp;În primul rând, încearcă să le formezi o rutină asemănătoare cu a ta. Fie că e nevoie să le scoți la plimbare, să le hrănești sau să te ocupi de igiena lor, învață-le să asocieze aceste obiceiuri cu anumite momente ale zilei.&nbsp;De asemenea, o idee bună este să le obosești cât mai mult prin joacă înainte de a te așeza la birou.<h3>Familia și prietenii</h3>De multe ori putem fi distrași de la program cu un telefon inoportun primit de la părinți sau prieteni. De aceea, e indicat să le spunem deschis că am prefera să amânăm conversațiile de rutină după o anumită oră, și să stabilim cu ei un singur canal prin care putem fi contactați în cazul unei urgențe – SMS / WhatsApp / Messenger sau altă metodă.<h3>Social Media</h3>De când deschidem ochii până adormim, majoritatea rămânem conectați cu tot ce se întâmplă în online. De multe ori însă noutățile pe care le descoperim scrolând pe Facebook sau Instagram nu ne aduc nicio plusvaloare.&nbsp;De aceea, e indicat să analizăm cu atenție aplicațiile care ne sunt cu adevărat utile și să le rezervăm un timp fix din pauzele pe care le luăm peste zi. În plus, e imperios necesar să păstrăm notificările oprite pe durata programului de lucru.<h3>Treburile casnice</h3>Am trecut cu toții prin acele zile în care am fi preferat bucuroși să dăm cu aspiratorul ori să gătim, în loc să lucrăm pentru job. În plus, e greu să rămâi focusat când nu e ordine în jurul tău.&nbsp;De aceea, cel mai bine este să îți rezervi un interval de 15-30 de minute înainte de a începe lucrul, în care să eliberezi camera de lucrurile care nu își au locul acolo, să speli vasele lăsate în chiuvetă cu o seară înainte și să aranjezi biroul în modul work-friendly.&nbsp;Nu uita să adaugi o plantă care să aducă un strop de verde și de natură în spațiul închis.<h3>Muzica</h3>Puterea muzicii și modul în care aceasta ne poate influența starea e de netăgăduit, fiind folosită în felurite moduri, de la terapii la creșterea animalelor.&nbsp;De aceea trebuie să acordăm o atenție deosebită muzicii pe care o ascultăm lucrând de acasă, unde nu avem colegi pe care să îi deranjăm cu preferințele sau volumul.&nbsp;Oricât de mult ne-ar plăcea să dăm sonorul la maxim și să punem piesele preferate, nu e indicat să facem asta, deoarece riscăm să transformăm orele de lucru în program de karaoke.&nbsp;Ideal e să punem pe fundal muzică nici prea liniștitoare, pentru a nu adormi, nici prea energică, și de preferat fără versuri, pentru a nu fi tentați să începem să fredonăm.<h3>Bormașinile</h3>Coșmarul oricărui angajat care lucrează de acasă, bormașinile pot anula bucuria unui job remote.&nbsp;Cum nu le putem evita în mod direct, o portiță este mutarea biroului pe durata lucrărilor într-o cafenea din apropiere sau într-un spațiu de coworking.&nbsp;Sau chiar pentru o zi pe săptămână de la birou, dacă este posibil.&nbsp;De asemenea, deoarece în zorii zilei majoritatea suntem mult mai productivi, putem să ne începem sarcinile – dacă nu suntem condiționați de participarea altor membrii ai echipei – la o oră foarte matinală.&nbsp;Când totul este liniștit și avem mintea limpede și odihnită, e posibil să le ducem la bun sfârșit sau într-o etapă aproape finală mult mai repede decât am fi reușit după ora 10:00.Pe tine ce te distrage când lucrezi în afara biroului și cum combați aceste tentații?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/3-idei-cum-sa-castigi-timp">Trei idei cum să câștigi timp</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/factori-care-duc-la-burnout">3 factori care duc la burnout</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-iti-vei-masura-viata">„Cum îți vei măsura viața?”- Un ghid al fericirii în carieră și în viața personală</a>

7 factori care ne distrag când lucrăm de acasă și cum îi putem controla

<h3>Pe cât de necesari ne sunt profesorii în parcursul educațional, pe atât de utili ne pot fi și mentorii de-a lungul carierei.&nbsp;</h3>Cum poate aduce plusvaloare un mentor în evoluția noastră profesională și cum putem deveni la rândul nostru mentori, inspirându-i pe cei din jur?În general, un mentor este o persoană care a acumulat mai multă experiență decât cel pe care îl îndrumă, fie că a avansat pe treptele ierarhice din cadrul unei companii, fie că a testat diverse roluri în organizații sau chiar industrii diferite, ori în lumea antreprenorială, și a avut succes în activitatea de până atunci.&nbsp;Acest istoric îl va ajuta să ghideze mai ușor un angajat junior sau un antreprenor aflat la început de drum în depășirea provocărilor apărute în diferite etape.Trebuie însă menționat că nu este de ajuns să fii lider pentru a putea deveni mentor, deoarece acest rol implică o serie de calități și, mai cu seamă, responsabilități. Printre acestea se numără răbdarea, capacitatea de a transforma propriile greșeli în lecții, abilitatea de a oferi critică constructivă și un angajament pe termen lung.Și asta pentru că rapiditatea cu care un angajat junior sau un proaspăt antreprenor deprinde anumite lecții și își însușește felurite caracteristici variază de la o persoană la alta, în funcție de background-ul acesteia, atât personal, cât și profesional, precum și de temperamentul și personalitatea sa.&nbsp;Abordarea și strategia de mentorat trebuie să fie adaptată, așadar, în funcție de acești factori. Nu există rețete universale de mentorat, care să se aplice tuturor.La rândul său, pentru a fi gata să accepte criticile, sfaturile și feedback-ul unui mentor, cel care primește îndrumare este necesar să conștientizeze încă de la început modul în care acest proces îi poate folosi în dezvoltarea profesională și personală, și să fie gata să o facă cu modestie.&nbsp;Poate, în anumite momente, viziunea mentorului va fi diferită de a noastră, poate vom crede că știm mai bine cum se face un lucru sau altul, cum să reacționăm într-o situație de criză, dar lipsa experienței, a relațiilor, și chiar a greșelilor pe care nu am avut ocazia să le facem, dar pe care alții, înaintea noastră, le-au făcut deja și au văzut ce consecințe aduc, își vor spune cuvântul.&nbsp;Totodată, este posibil ca un mentor să fie acea persoană care să sesizeze un potențial pe care noi înșine nu l-am fi văzut, și mai mult decât atât, să ne impulsioneze și să ne învețe cum să îl valorificăm.&nbsp;Ori, din contră, pot fi situații în care mentorul își va da seama că nu suntem croiți pentru o anumită meserie, că nu avem skill-urile necesare într-o anumită direcție, și că ne-ar fi mai de folos să ne reorientăm profesional.&nbsp;Chiar și în astfel de situații putem vorbi tot de susținere, nu plăcută, dar necesară, deoarece ne oferă ocazia să nu irosim timp prețios într-un domeniu în care există riscul să nu avem o evoluție de succes.Cei mai de cunoscuți oameni de business ai lumii au avut, la rândul lor, mentori. Bill Gates, de pildă, i-a atribuit acest statut lui Warren Buffett, iar Mark Zuckerberg i-a mulțumit în trecut lui Steve Jobs pentru rolul pe care l-a avut în evoluția sa.Importanța mentoratului e reflectată și de cifre. Un sondaj al Kabbage, citat de publicația internațională Forbes, arată că peste 90% dintre proprietarii de afaceri de dimensiuni mici, care au avut un mentor, au recunoscut că acesta a avut <a href="https://www.forbes.com/sites/kateharrison/2018/10/30/new-study-reveals-entrepreneurs-need-more-mentoring/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">un impact major în evoluția și supraviețuirea</a> business-urilor lor.&nbsp;În paralel cu găsirea unui mentor la nivel individual, există și programele corporate, implementate de diverse organizații. Prin ele, companiile nu doar că întăresc echipele și pregătesc noi generații de lideri, ci își și fidelizează angajații, atrăgând totodată atenția altor potențiali candidați.&nbsp;De altfel, <a href="https://guider-ai.com/blog/mentoring-statistics-the-research-you-need-to-know/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">peste 70% dintre companiile din topul Fortune 500 au programe de mentorat</a>, potrivit Guider.&nbsp;Dacă crezi în importanța mentoratului și efectele benefice, pe cine ai alege să îți fie mentor?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/empatia-liderului">Liderul psiholog</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/mentalitatea-agila-o-practica-zilnica-nu-o-destinatie">Mentalitatea agilă: o practică zilnică, nu o destinație</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/atentia-ca-instrument-de-conectare">Atenția ca instrument de conectare</a>

Importanța mentoratului în plan personal și organizațional

<h3>Pentru unii, rezoluțiile de început de an sunt un „must”, reprezintă tradiția care oferă deopotrivă confort psihic, energie și motivație personală.&nbsp;</h3><h3>Alții au renunțat însă la listele scrise în noaptea dintre ani, după repetate rânduri în care la finalul celor 12 luni constatau că obiectivele fixate cu mult entuziasm „s-au pierdut pe drum”.&nbsp;</h3><h3>Iată mai jos cinci pași pe care îi poți urma pentru a te asigura că îți vei respecta lista de rezoluții pe care ți-ai făcut-o pentru anul următor.</h3><h3>1. Propune-ți obiective realizabile</h3>E tentant să vrei să schimbi lumea, însă cu toții avem niște limite de care trebuie să ținem cont, fie că sunt personale sau impuse de context – loc de muncă, familie, experiență, posibilități financiare și nu numai.&nbsp;Când vine vorba de rezoluții, pentru a nu risca să fii dezamăgit, ideal este să îți fixezi obiective pe care știi că le poți atinge. Înlocuiește anul sabatic costisitor cu o lună de lucru remote dintr-o destinație ieftină, dar exotică, cum sunt multe țări din Asia de Sud-Est sau America Latină.&nbsp;Ambiționează-te să obții un rol de conducere pe plan local în compania în care lucrezi, înainte de a visa la o poziție regională. Pornește businessul mult dorit în propria bucătărie, în loc să investești sume exorbitante într-un sediu.&nbsp;Pe scurt, fii visător într-un mod constructiv și rămâi în permanență ancorat în realitate!&nbsp;<h3>2. Mergi în profunzime</h3>Majoritatea listelor de rezoluții cuprind, adesea, diete, mers la sală, slăbit și alte obiective similare. Însă un trai sănătos implică mult mai mult decât atât.Și vorbim aici, printre altele, de un program constant de somn, de stabilirea unei limite între orele de lucru și timpul liber, de o gândire optimistă, o alimentație echilibrată, pauze reale, în care te relaxezi și să lași, chiar și pentru câteva minute, sarcinile de birou la o parte, în loc să mănânci în timp ce dai scroll printre mailuri, de sportul practicat cu drag, ca hobby, și nu pentru că „trebuie”, dar și de a trăi sustenabil.&nbsp;O schimbare reală trebuie să implice, așadar, mai multe substraturi, pentru a avea un impact pe termen lung.<h3>3. Fă pași mici și fixează-ți etape</h3>Marea problemă care ne împiedică, de cele mai multe ori, să ne atingem rezoluțiile propuse la început de an este că ne fixăm obiective mărețe, care presupun schimbări bruște și radicale.&nbsp;Să înlocuim ora de trezit din 10:00 în 6:00, să devenim vegani peste noapte, <a href="https://www.makeuseof.com/how-to-quit-social-media/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">să renunțăm la rețelele sociale</a> – lucruri pentru care este însă nevoie de o voință de fier.&nbsp;O cale mai simplă ar fi să facem pași mici în direcția dorită. În loc să îți propui, de pildă, să devii brusc vegan în 2022, mai bine începe prin a-ți alege o parte din zilele săptămânii în care să nu consumi deloc alimente de origine animală.&nbsp;Poți, apoi, să faci tranziția spre un regim vegetarian, care îți va înlesni ulterior procesul de adoptare a unei alimentații vegane. Dacă dorești să renunți la social media, un prim pas ar fi, în loc să ștergi dintr-o dată toate aplicațiile de profil, să îți limitezi la o durată fixă timpul petrecut zilnic în online.&nbsp;Și poate nu vei reuși să te trezești la ora matinală pe care ți-ai dorit-o, dacă ești obișnuit de ani buni să dormi până târziu, dar îți poți îmbunătăți rutina treptat, schimbându-ți programul de somn cu câte 30 de minute lunar, până ajungi la cel dorit de tine.&nbsp;În plus, pentru a-ți fi mai ușor să îți respecți lista de rezoluții alese în prag de an nou, este indicat să le împarți în etape. Să spunem că vrei să înveți o limbă străină.&nbsp;Pentru a fi sigur că faci progrese, îți poți fixa, trimestrial, câte un examen de nivel la un centru dedicat, motivându-te astfel să ajungi la un anumit stadiu într-un timp dat, în loc să amâni orele de studiu de la o lună la alta.&nbsp;<h3>4. Notează-ți obiectivele într-un loc vizibil</h3>Un post-it ușor de pierdut ori o agendă pe care uiți adesea să o folosești sunt mult mai puțin eficiente comparativ cu notarea rezoluțiilor pentru noul an într-un loc vizibil zi de zi.&nbsp;Poți, de pildă, să îți faci o listă colorată și să o lipești pe ușa dulapului, deasupra biroului sau lângă oglindă, ori să o transformi în imagine de fundal pe telefon, asigurându-te, astfel, că nu o vei trece cu vederea.&nbsp;În plus, obișnuiește-te ca, pe măsură ce ai îndeplinit o parte din obiective, să le tai de pe listă. Vei simți o mai mare satisfacție pe măsură ce lista devine tot mai mică și te vei simți mai motivat să continui.<h3>5. Recompensează-te pentru fiecare rezoluție îndeplinită</h3>În paralel cu lista de rezoluții, poți alcătui una cu recompense. De fiecare dată când reușești să îndeplinești un obiectiv, asigură-te că sărbătorești borna atinsă – un gadget nou, o excursie, o ieșire în oraș sau orice te bucură și te face să vrei să depășești și alte provocări.Tu ce rezoluții ți-ai fixat pentru acest an și cum ți-ai propus să le respecți?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-sa-iti-urmaresti-obiectivele-de-a-lungul-anului">Cum să îți urmărești obiectivele de-a lungul anului</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-conturam-sensul-muncii-noastre">Cum conturăm sensul muncii noastre</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/ghid-pentru-lucrul-remote-peste-granite">Ghid pentru lucrul remote peste granițe</a>

5 moduri în care îți poți respecta lista de rezoluții din 2022

<h3>500 este numărul paginilor pe care miliardarul Warren Buffett le-a recomandat unor masteranzi de la Columbia Business School să le citească zilnic.&nbsp;</h3><h3>Lectura este, fără îndoială, una dintre cele mai bune investiții pe care le putem face în noi înșine.&nbsp;</h3>Pentru majoritatea dintre noi, 500 de pagini de parcurs zilnic par o misiune imposibilă.&nbsp;Dar dacă reducem, să spunem, acest număr la doar 10%, nu mai avem nicio scuză să nu dedicăm timp acestui obicei, fie că vorbim de cărți de afaceri, beletristică sau dezvoltare personală.&nbsp;<h3>Ce cărți au scris sau recomandă marii lideri de business ai lumii?</h3><img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Shoe_Dogs_Phill_Knight_0969c59e9d.png" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Shoe_Dogs_Phill_Knight_0969c59e9d.png 1024w" sizes="100vw" width="768" height="384">Să începem cu „oracolul din Omaha” (așa cum este cunoscut Warren Buffett), întrucât am deschis acest articol cu numele lui. Una dintre lecturile recomandate de omul de afaceri și despre care spunea, într-o scrisoare din 2017 adresată acționarilor companiei, că e „cea mai bună carte pe care am citit-o anul trecut”, este „Shoe Dog”.&nbsp;Cartea îl are ca autor pe co-fondatorul Nike, Phil Knight, care prezintă, sub forma unor memorii, atât începuturile brandului, cât și modul în care a reușit să evolueze în compania gigant pe care o știm cu toții. O poveste de succes numai bună să ne inspire.&nbsp;Alte cărți recomandate de miliardar de-a Iungul timpului sunt:&nbsp;<ul><li>„Intelligent investor” (Benjamin Graham);</li><li>„One Thousand Ways to Make $1000” (Frances Minaker);</li><li>„Investing Between the Lines: How to Make Smarter Decisions Decoding CEO Communications” (L. J. Rittenhouse);</li><li>&nbsp;„Limping On Water” („Phil Beuth).&nbsp;</li></ul>Iar dacă sunteți curioși să aflați ce stil de scris are însuși Warren Buffett, puteți citi „The Essays of Warren Buffett: Lessons for Corporate America”, dar și <a href="https://www.berkshirehathaway.com/letters/2016ltr.pdf" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„Berkshire Hathaway letters to shareholders 1965-2014”</a>, al cărei subiect este lesne de ghicit din titlu.Mergând mai departe, „Connecting the Dots” este una dintre lecturile recomandate de Safra Catz, una dintre cele mai puternice femei din mediul de business american, fost director al The Walt Disney Company și HSBC Holdings Plc., actual CEO al Oracle.&nbsp;Într-o recenzie la adresa cărții, ea spune că l-a considerat întotdeauna pe autorul cărții, John Chambers, un „înțelept”, și susține că ideile sale de business au contribuit la succesul companiei pe care o conduce.&nbsp;Însăși această carte i-a servit drept sursă de inspirație, considerând-o „o lectură obligatorie pentru orice om de afaceri. O carte foarte personală și incredibil de captivantă.”<img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Creation_Steve_Grand_6d5e26a315.jpg" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Creation_Steve_Grand_6d5e26a315.jpg 294w" sizes="100vw" width="294" height="475">Safra Catz nu e singura care se lasă inspirată de lecturi în strategia pe care o abordează în business. Jeff Bezos a declarat, potrivit unui <a href="https://www.inc.com/jeff-haden/10-books-amazon-founder-jeff-bezos-thinks-you-should-read.html" target="_blank" rel="noopener noreferrer">articol</a> publicat de inc.com, că una dintre cărțile autorului Steve Grand, „Creation”, a avut un impact important în lansarea subsidiarei Amazon Web Services, parte a companiei de bază.&nbsp;Alte cărți pe care miliardarul le recomandă sunt:&nbsp;<ul><li>„Rework” (Jason Fried și David Heinemeier Hansson);</li><li>„The Black Swan” (Nassim Taleb);</li><li>„Lean Thinking” (James P. Womack);</li><li>„Good to Great” (Jim Collins).&nbsp;</li></ul><img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/The_Choice_Edith_Eger_658x1024_b21b353c5f.jpeg" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/The_Choice_Edith_Eger_658x1024_b21b353c5f.jpeg 658w" sizes="100vw" width="329" height="512">Iar dacă sunteți în căutarea unor lecturi de vacanță, Bill Gates oferă, pe blogul personal, o serie de recomandări în acest sens, în articolul <a href="https://www.gatesnotes.com/Summer-Books-2020" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„5 lecturi de vară și alte lucruri de făcut acasă”</a>. Printre ele se numără:<ul><li>&nbsp;„The Choice” (Edith Eva Eger) – scrisă ca „memorii și ghid de procesare a traumei” de către o supraviețuitoare a lagărelor de concentrare de la Auschwitz, devenită terapeut;&nbsp;</li><li>„The Ride of a Lifetime” (Bob Iger);</li><li>„Cloud Atlas” (David Mitchell);</li><li>„The Great Influenza” (John M. Barry);</li><li>„Good Economics for Hard Times” (Abhijit V. Banerjee și Esther Duflo).&nbsp;</li></ul>Nu putem să nu recomandăm însă și două cărți semnate de Gates: „The road ahead” și „How to avoid a climate disaster”.<h3>Să ne aruncăm însă o privire și în biblioteca executivilor din România.&nbsp;</h3><img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Despre_frumusetea_uitata_a_vietii_Andrei_Plesu_e7dfd00684.jpg" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Despre_frumusetea_uitata_a_vietii_Andrei_Plesu_e7dfd00684.jpg 390w" sizes="100vw" width="390" height="600">De-a lungul timpului, mai mulți lideri de afaceri au împărtășit publicațiilor locale preferințele lor în materie de cărți. Deși, potrivit unui <a href="https://www.wall-street.ro/articol/Lifestyle/187191/ai-carte-ai-parte-si-timp-ce-si-cand-citesc-managerii-si-antreprenorii-romani.html" target="_blank" rel="noopener noreferrer">articol</a> publicat de Wall-Street, Iulian Stanciu, președintele executiv al eMag și unul dintre cei mai apreciați CEO din România, spune că nu citește cărți de business, el are câteva recomandări din alte domenii.Printre cărțile care au poposit pe noptiera sa, se numără și „Despre frumusețea uitată a vieții” (Andrei Pleșu), preferând în general lecturi care au ca subiect central sportul, spiritualitatea sau psihologia.&nbsp;Business Magazin a prezentat, de asemenea, într-o serie dedicată obiceiurilor de lectură ale executivilor români, <a href="https://www.businessmagazin.ro/books-of-leaders/calatorii-lunare-in-universul-lecturii-19703747" target="_blank" rel="noopener noreferrer">„Books of Leaders”</a>, ce citesc antreprenorii locali.<img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Povestea_miracolului_economic_israelian_23005bb1c9.jpg" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/Povestea_miracolului_economic_israelian_23005bb1c9.jpg 550w" sizes="100vw" width="413" height="644">Astfel, <a href="https://www.businessmagazin.ro/books-of-leaders/care-sunt-cartile-preferate-ale-unuia-dintre-cei-mai-cunoscuti-19803921" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Felix Pătrășcanu</a> (cofondator FAN Courier) recomandă:<ul><li>„Naţiunea start-up: Povestea miracolului economic israelian” (Dan Senor şi Saul Singer);</li><li>„Cum să livrezi fericire” (Tony Hsieh);</li><li>„Biblioteca de pe lună” (Francesc Miralles).</li></ul>Rucsandrei Hurezeanu, fondator Ivatherm, îi sunt dragi:<ul><li>&nbsp;„Zuleiha deschide ochii” și „Copiii de pe Volga” (cărțile scriitoarei Guzel Yakhina);</li><li>„Omul în căutarea sensului vieţii” (Victor Frankl).&nbsp;</li></ul><img src="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/cartea_Classic_Drucker_682x1024_cdc16dc2fe.png" alt="" srcset="https://pluriastrapistorage.blob.core.windows.net/strapi/assets/cartea_Classic_Drucker_682x1024_cdc16dc2fe.png 682w" sizes="100vw" width="341" height="512"><a href="https://www.businessmagazin.ro/cover-story/sfaturi-pentru-mine-tanar-florin-talpes-bitdefender-o-mare-lectie-pe-care-viata-mi-a-dat-o-este-ca-invatatul-in-echipa-e-mult-mai-important-decat-invatatul-individual-13875346" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Florin Talpeș</a>, un alt antreprenor de succes, fondatorul Bitdefender, consideră drept lecturi esențiale:<ul><li>„Classic Drucker” (Peter Druker);</li><li>„Marketing 3.0” (Philip Kotler);</li><li>„The New Rules of Marketing and PR” și&nbsp; „The New Rules of Sales and Services” (ambele scrise de David Meerman Scott).</li></ul>Noi îți recomandăm:<a href="https://pluria.co/ro/blog/recenzie-jocul-infinit">„Jocul Infinit”</a>, de Simon Sinek <a href="https://pluria.co/ro/blog/legaturi-pierdute">„Legături pierdute”</a>, de Johann Hari <a href="https://pluria.co/ro/blog/remote-carte-recomandare">„Remote. Biroul este opțional”</a>, de Jason Fried și&nbsp;David Heinemeier HanssonTu ce carte citești acum?

Cărți de succes, recomandate de lideri de succes

<h3>Ai primit în sfârșit acel email mult așteptat, în care compania te anunță că suspendă mersul la birou și deja te gândești spre ce destinație să îți iei bilet pentru a lucra remote?</h3><h3>Ei bine, după ce depășești entuziasmul de moment, ar fi ideal să îți rezervi un timp pentru a-ți face „temele” înainte de a pleca la drum.&nbsp;</h3><h3>Cum te pregătești inteligent pentru un „working experience” peste granițe?</h3>Dacă timpul și bugetul îți permit, ar fi binevenit un city break în orașul în care intenționezi să îți petreci următoarele câteva săptămâni – mai mult sau mai puțin –, pentru a verifica dacă ai „chimie” cu locurile și oamenii de acolo.&nbsp;Mulți ani mi-am spus că un vis împlinit ar fi să locuiesc, măcar pentru o vreme, în Italia. Însă după ce am petrecut două săptămâni prin leagănul Renașterii, mi-am dat seama că siestele după care tânjeam mai rău mă încurcau, și că acel „dolce far niente” nu se potrivește deloc ritmului meu de lucru și de viață, dincolo de granițele unui concediu.&nbsp;Așadar, trebuie să analizezi cu atenție acest aspect, și cum o poți face cel mai bine dacă nu chiar la fața locului:<ul><li>ia pulsul orașului, la pas, o zi sau două, cunoaște-l;</li><li>verifică dacă spațiile de lucru și cafenelele te îmbie înăuntru;</li><li>dacă simți că ai rezona cu trecătorii – poate prea reci sau, din contră, prea prietenoși – pe care îi întâlnești;</li><li>dacă îți place mâncarea;</li><li>dacă magazinele nu închid prea devreme;</li><li>dacă transportul în comun e bine conectat;</li><li>dacă ai ce să vizitezi sau cu ce activități să îți ocupi timpul liber – pentru că nu e totul despre muncă, și așa mai departe.&nbsp;</li></ul>Fiecare aspect contează, fiecare element minor va întregi sau va distruge experiența ta acolo.&nbsp;Dacă te-ai convins că orașul visurilor tale rămâne în standarde, fă-ți un plan detaliat al bugetului necesar. Calculează totul: chirie, utilități, transport, mâncare, cartelă de telefon, internet, costul rezervării unui birou într-un spațiu de coworking, prețul cafelei și al meniurilor de prânz, al biletelor la cinema, al hainelor și nu numai.&nbsp;Limba vorbită este și ea un aspect important, mai ales că te va apropia de locuitorii țării respective. Dacă provii dintr-un stat în care se vorbește o limbă romanică, probabil că îți va fi mai ușor să te descurci într-o țară a cărei limbă face parte din aceeași familie, decât într-una în care se vorbește, de exemplu, o limbă din familia celor semitice (arabă, ebraică etc.).Amintim, de asemenea, de regulile impuse pe fondul pandemiei. Verifică listele cu condiții și restricții și fii pregătit/ă să te adaptezi din mers în cazul în care acestea se vor schimba după plecarea ta.&nbsp;Trebuie, totodată, să analizezi aspectele legale ale lucrului în regim remote și nu pleca fără să îți anunți angajatorul!O asigurare este la rândul său necesară pentru a evita eventuale situații neprevăzute în care ai fi nevoit/ă să cheltuiești sume exorbitante pentru o urgență medicală sau de altă natură.&nbsp;Și dacă tot am menționat asigurarea, nu ar fi rău nici să ai și o plasă de siguranță în cazul în care, ajuns în destinația dorită, lucrurile nu vor merge așa cum ți-ai închipuit și vei fi nevoit sau vei vrea să te întorci (mai repede) acasă. Fă ceva economii în acest sens și asigură-te că ai unde să locuiești dacă îți vei scurta perioada de ședere peste granițe.&nbsp;Oricât de jos s-ar afla pe listă, vremea reprezintă și ea un factor care trebuie totuși menționat, pentru că n-ai vrea să ajungi în Bali în timpul musonului și să ratezi o grămadă de aventuri din cauza perioadei prost alese.&nbsp;Am lăsat la urmă unul dintre cele mai importante elemente ale lucrului remote, pe care trebuie să-l aducem, inevitabil, în discuție: internetul. E minunat să lucrezi de pe o plajă exotică din Zanzibar (sau cel puțin așa îmi imaginez), însă internetul poate constitui o problemă majoră dacă:&nbsp;<ul><li>superiorul tău practică micromanagementul și îi place să vă țină, pe tine și pe colegii tăi, în ședințe interminabile pe Zoom;</li><li>trebuie să îți administrezi de la distanță propria platformă de ecommerce;</li><li>vrei să fii vloggerul perfecționist care își ține audiența conectată cu postări zilnice.&nbsp;</li></ul>Și asta pentru că internetul nu va fi la fel de bun pe o insulă ca cel dintr-o capitală de top. Potrivit <a href="https://www.speedtest.net/global-index" target="_blank" rel="noopener noreferrer">speedtest.net</a>, anul acesta primele 20 țări cu cel mai rapid internet (rețea fixă) sunt:<figure class="table"><table><tbody><tr><td>1. Monaco</td><td>11. Ungaria</td></tr><tr><td>2. Singapore</td><td>12. Liechtenstein</td></tr><tr><td>3. Hong Kong (SAR)</td><td>13. Statele Unite</td></tr><tr><td>4. România</td><td>14. Spania</td></tr><tr><td>5. Elveția</td><td>15. China</td></tr><tr><td>6. Danemarca</td><td>16. Emiratele Arabe Unite</td></tr><tr><td>7. Thailanda</td><td>17. Canada</td></tr><tr><td>8. Chile</td><td>18. Macau (SAR)</td></tr><tr><td>9. Franța</td><td>19. Japonia&nbsp;</td></tr><tr><td>10. Coreea de Sud</td><td>20. Suedia</td></tr></tbody></table></figure>Tu din ce oraș sau țară visezi să lucrezi remote?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/e-timpul-sa-incerci-un-workation">E timpul să încerci un ”workation”</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/impozitarea-veniturilor-obtinute-in-strainatate">Lucrezi remote pentru firme din afara țării? Află cum se impozitează venitul obținut în străinătate</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/europa-prevederi-legale-munca-remote">Ce state europene vor sa reglementeze oficial munca remote</a>

Ghid pentru lucrul remote peste granițe

<h3>O echipă poate reprezenta un mozaic de personalități.&nbsp;</h3><h3>Aproape în orice companie sau divizie, dacă vorbim de o multinațională, vom găsi o persoană obsedată de detalii, alta de ordine, un angajat care varsă tot timpul paharul de cafea și uită badge-ul acasă, altul care are tendința să iște mici conflicte cu cei din jur, ori angajatul amabil care nu refuză niciodată pe nimeni.&nbsp;</h3><h3>Cum ne raportăm la aceste tipuri de personalități din postura de lideri sau simpli colegi și ce beneficii pot aduce companiei?</h3>Cu toții cunoaștem, probabil, personajul „<a href="https://www.youtube.com/watch?v=Ht0IbFNbfSY" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Monica</a>” din sitcom-ul Friends, și știm cât de meticuloasă poate fi o personalitate concentrată în permanență pe ordine și detalii, dar și pe competiție.&nbsp;Probabil pentru unii dintre colegi este obositor să aibă de-a face zilnic cu un astfel de personaj, însă pentru o companie poate fi „mană cerească”.&nbsp;Este tipul de angajat ambițios, care va avea întotdeauna rapoartele la timp, se va încadra în deadline-uri și își va păstra locul de muncă ordonat, încercând să obțină întotdeauna o promovare sau titlul de „angajatul lunii”.&nbsp;Pentru a rămâne în relații bune cu personalitățile de acest fel este indicat să încercăm să fim, la rândul nostru, punctuali și disciplinați.&nbsp;De asemenea, trebuie să le oferim oportunitatea de a-și pune în valoare spiritul competitiv în mod imparțial și corect, pentru a nu-i dezavantaja pe colegii care nu știu la fel de bine să se facă remarcați, deși ar merita, rămânând însă mereu „în umbră”.&nbsp;Întâlnim, de asemenea, foarte des și reversul medaliei – acel angajat care este tot timpul în întârziere, uită să trimită o solicitare sau să vină la ședință, ori își pierde cheile sau legitimația de acces.&nbsp;Este genul de personalitate visătoare, care poate ascunde talente nebănuite sub spiritul „împrăștiat”, și tocmai acesta este elementul pe care îl putem valorifica.&nbsp;Acest tip de angajat poate veni cu idei neconvenționale, concepte atipice și poate aduce un suflu nou companiei, însă e important să știm până la ce limită îi putem tolera scăpările, astfel încât bunul mers al echipei să nu fie încetinit.&nbsp;Totodată, fiind, de multe ori, persoane sensibile, visătorii sunt ușor de rănit cu remarcile acide sau observațiile făcute în public.&nbsp;Cel mai simplu este să îi chemăm de-o parte și să îi mustrăm într-un mod constructiv, care să-i determine pe ei înșiși să-și dorească o schimbare.&nbsp;Un alt tip de angajat, foarte valoros, este cel care știe să facă de toate. Sunt acele persoane descurcărețe, care prind „din zbor” mersul lucrurilor, și devin, rapid, indispensabile.&nbsp;De multe ori, însă, companiile tocmai pe ele uită să le recompenseze pe măsură. Simțindu-se prea puțin prețuiți, pot „migra” rapid spre o organizație care să știe să-i aprecieze la justa lor valoare.În multe companii întâlnim, adesea, și genul de angajat care pare că „le știe pe toate”. Cu un aer de superioritate și o ușoară – sau clară – aroganță, ei pot părea inabordabili și greu de mulțumit.&nbsp;De multe ori, însă, în timp, vom constata că e o simplă mască sub care se poate ascunde o persoană anxioasă care preferă să pară dură, temându-se de interacțiunea cu cei din jur.&nbsp;E important să le oferim timp. Poate nu e indicat să îi aruncăm direct „în arenă”, cerându-le să susțină prezentări în ședințe, ci să le oferim gradual responsabilități care implică un grad înalt de interacțiune cu ceilalți.&nbsp;Dacă, în schimb, nu vorbim de o mască, ci de o trăsătură reală de caracter, trebuie să știm din start că nu are rost să intrăm în conflict cu genul de angajat arogant ori care are tot timpul un reproș pe buze, ci să-i oferim ocazia de a avea mici victorii comune cu alți membri ai echipei, care să crească gradul de unitate dintre colegi.&nbsp;În plus, este de preferat „să tăiem răul de la rădăcină” și să nu îi dăm motive să se plângă că are de așteptat după noi pentru a ne îndeplini sarcinile, ci să fim cu un pas în față și să îi anticipăm nevoile și eventualele motive de nemulțumire.&nbsp;Asemănător cu angajatul bun la toate e și cel care nu știe să spună „nu”. Angajații de acest fel tind să se lase „exploatați” de colegi și de șefi, muncind până la epuizare și suferind în tăcere.&nbsp;Le e rușine să refuze o sarcină în plus sau o tură dublă și sunt genul de persoane pe care te poți baza când ești în încurcătură.&nbsp;De cele mai multe ori, nici ei nu sunt însă recompensați pe măsură, dar, deși poate nu vor avea tăria să caute alt job, vor ajunge, la un moment dat, în pragul unui burnout dur.&nbsp;E important ca managerii să prevină împovărarea lor cu răspunderi suplimentare și să le ofere răgazul necesar pentru a-și încărca bateriile.&nbsp;Cu care dintre aceste tipuri de personalități îți este cel mai greu să lucrezi?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/increderea-in-mediul-organizational">Dezvoltarea încrederii în interiorul echipei</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/5-credinte-care-sustin-invatarea-organizationala">5 credințe despre educație care susțin învățarea organizațională</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/socializarea-in-modelul-de-munca-hibrid">Socializarea între membrii echipei: ce aspecte vor face diferența între reușită și eșec în modelul de muncă hibrid</a>

Cum ne împăcăm cu personalitățile angajaților

<h3>Despre avantajele muncii remote ne-am convins majoritatea în ultimul an și jumătate, de când pandemia ne-a mutat birourile în living sau la cafeneaua din colț. Ce obiceiuri nesănătoase trebuie să evităm însă în acest regim de lucru?</h3><ol><li>Lucratul în pijamale, din pat</li></ol>Dacă în urmă cu un an și jumătate ținutele pentru birou erau la ordinea zilei, când s-a ivit oportunitatea de a lucra remote le-am înlocuit bucuroși cu hainele comode rezervate pentru acasă. Mulți au renunțat însă pe parcus și la acestea, preferând să folosească pijamaua ca unic outfit pe parcursul întregii zile, transformând totodată patul în birou.Un sondaj realizat în 2020 în rândul a 1.000 de americani, <a href="https://www.bbc.com/worklife/article/20210217-is-it-bad-to-you-work-from-your-bed-for-a-year" target="_blank" rel="noopener noreferrer">citat de BBC</a>, arată că 72% dintre aceștia au lucrat din pat pe durata pandemiei, această cifră reprezentând o creștere cu 50% față de perioada de început a crizei.Mai mult decât atât, unu din zece respondenți a raportat că petrece aproape toată săptămâna de lucru – între 24 și 40 de ore sau chiar mai mult – în pat, lucru valabil mai ales în rândul tinerilor angajați.Aceste semnale mixte pe care creierul și corpul nostru (obișnuite, de altfel, să asocieze patul cu odihna) le primesc, când la scurt timp după oprirea alarmei ne întoarcem în pat, deschidem laptopul și ne apucăm de treabă, ne afectează sănătatea fizică și psihică pe termen lung. Iar folosirea pijamalei drept ținută de lucru nu face excepție.O îmbrăcăminte comodă, dar care să te scoată din atmosfera de timp liber, oferă o stare de bine, un sentiment de ordine și un plus de stimă de sine.<ol><li>Izolarea între patru pereți 24h /24h</li></ol>Îmi aduc aminte cât de ciudată a fost întâlnirea față în față cu un grup mai mare de prieteni după ieșirea din lockdown-ul de anul trecut. Uitasem cum e să interacționezi direct cu alte persoane în afară de membrii familiei, iar o prietenă mi-a povestit chiar, la respectiva reuniune, că în ultima vreme nu mai ieșise din casă nici măcar pentru cele mai uzuale activități, cum ar fi coborâtul la magazin după pâine, preferând să comande totul.Nimic mai nociv. Obiceiurile de acest tip au fost păstrate, din păcate, de mulți și după relaxarea/ridicarea restricțiilor impuse de autoritățile din diverse state pe fondul crizei sanitare.Confortul cu care ne-am obișnuit în propriile locuințe, spațiile pe care ni le-am amenajat și personalizat pentru a ne simți mai bine la biroul de acasă, comoditatea de a face câteva secunde între spațiul de dormit și cel de lucru ne împing să petrecem mai mult timp decât e sănătos să o facem între zidurile casei.Acum, aerisirea creierului, mișcarea în aer liber și socializarea sunt mai importante decât oricând.<ol><li>Săritul peste mese</li></ol>În urma apariției pandemiei și a schimbării modului în care lucrăm, granițele dintre programul de lucru și timpul liber au fost estompate. Prin urmare, email-urile și telefoanele primite înainte sau după program, care ne întrerup momentele de relaxare, au devenit o obișnuință.Dacă la birou prânzul cu colegii la cantina de peste drum sau la cea de la parterul clădirii de birouri devenise o tradiție, în cazul muncii remote e ușor să uiți de el sau, mai rău, să iei micul dejun la vremea cinei.Acest obicei nesănătos poate degenera însă în diferite probleme – de nutriție, de greutate și nu numai, care ne afectează buna dispoziție și capacitatea de lucru.Este, așadar, impetuos necesar să alocăm un interval de timp potrivit pentru a savura mesele de peste zi.<ol><li>Factorii perturbatori</li></ol>Cu toții ne-am amuzat văzând diverse clipuri cu conferințe sau ședințe pe Zoom întrerupte de copiii sau animalele de companie ale moderatorilor/participanților. Însă factorii care ne perturbă în mod repetat ritmul de lucru conduc la scăderea productivității, pierderea ideilor creative sau conflictul cu alți coechipieri, care se pot simți deranjați de acest aspect.Acolo unde este posibil, este de preferat să delimităm spațiul de lucru propriu din locuință de cel al altor membri ai familiei. În unele cazuri, numărul limitat de camere nu ne permite însă acest lux, așa că în aceste situații ne rămân la dispoziție soluții precum spații de coworking, lounge-uri sau cafenele adaptate acestor nevoi.<ol><li>Programul inconstant</li></ol>Dacă nu demult în companii exista condiționarea clasicului program 9-17, în noul context mulți au primit libertatea de a-și adapta orele de lucru după propriul ritm, condiția fiind să își ducă sarcinile la bun sfârșit sau să livreze proiectele la timp.De aici până la un program haotic – definit de nopți pierdute pe Netflix, dimineți cu zeci de alarme amânate, task-uri îndeplinite pe fugă și o dispoziție generală proastă – nu a fost decât un pas. Dacă azi te trezești la 6:00 AM, motivat să adopți un regim de viață sănătos, dar seara cedezi în fața noului sezon din serialul preferat și te culci în zori, a doua zi o vei lua de la zero, dereglându-ți complet ceasul biologic.Voi ce obiceiuri nesănătoase ați dobândit în ultimele luni?Citește și:<a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-atingem-echilibrul-munca-viata-personala">Cum atingem echilibrul muncă – viață personală</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/aptitudinile-relationale-utile-angajatilor-motivati">Aptitudinile relaționale utile angajaților motivați</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/sindromul-impostorului-sau-ce-ne-opreste-sa-evoluam-in-cariera">Sindromul impostorului sau ce ne oprește să evoluăm în carieră</a>

Cinci obiceiuri nesănătoase în munca remote

<h3>Cu un program de 8 ore, la care se adaugă chiar și o oră-două petrecute în trafic, în drum spre job, încă o jumătate de oră pentru a ne pregăti ținuta și prânzul, plus câteva zeci de minute cumulat, în care răspundem la telefoane sau verificăm email-uri în afara programului și, de multe ori, alte ore suplimentare petrecute la birou, este lesne de înțeles de ce nu reușim să atingem mult râvnitul echilibru work-life.</h3>Dedicăm, estimativ, un minim de 10 ore pe zi locului de muncă. Dormim alte 6-7 ore – dacă avem timp.&nbsp;Ne mai rămân 8 ore sau mai puțin în care să ne facem cumpărăturile, să plătim facturi, să facem curățenie în casă, să ne relaxăm, să ne dezvoltăm personal prin lectură, cursuri, sport sau orice altă activitate similară, să vorbim cu familia/prietenii, să petrecem timp cu partenerul de viață și să luăm micul dejun și cina.Ajungem, așadar, să privim echilibrul între viața profesională și personală ca pe un lux și un obiectiv imposibil de atins.E o situație valabilă atât pentru angajații obișnuiți, cât și pentru manageri sau șefii de companii, mai ales dacă vorbim de antreprenori, care se implică trup și suflet în afacerea pe care au lansat-o și pe umerii cărora atârnă viitorul acesteia.An de an, frustrările se acumulează, burnout-ul e la un pas să se instaleze – dacă nu a făcut-o deja, iar job-ul visurilor noastre sau compania pe care am clădit-o cu trudă devin o corvoadă și un impediment în calea fericirii personale.<h3>Ce e de făcut?</h3>Un pas înspre dobândirea acestui echilibru poate fi făcut prin formarea unei rutine eficiente. Mai precis, să alocăm, acolo unde este posibil, un anumit interval orar sau o durată de timp fixă fiecărei sarcini zilnice, fie ea citirea email-urilor, călcarea unei cămăși, prepararea cafelei sau o ședință cu echipa.În cartea „Atomic Habits”, James Clear spunea că „rutina este dobânda compusă a autoperfecționării”. Este o provocare și un antrenament excelent să ne forțăm pe noi înșine să îndeplinim un anumit task în timpul pe care ni l-am fixat singuri, în funcție de ritmul pe care știm că îl avem, dar pentru a face asta trebuie să ne înarmăm cu ambiție și o bună organizare.Un exemplu în acest sens sunt profesorii, care trebuie să acopere materia stabilită pentru un întreg semestru în lecții de 50 de minute, pe care le gândesc schematic și în care se provoacă să maximizeze timpul pe care îl au pentru a transmite elevilor sau studenților cunoștințele într-un mod cât mai clar și comprehensiv.O altă soluție este delegarea responsabilităților și externalizarea. Să ne imaginăm, de pildă, că vrem să organizăm o nuntă. Curând, ne vom da seama că nu putem să ne ocupăm singuri și de prepararea tortului, și de amenajarea locului în care primim invitații sau de realizarea playlist-ului cu muzică.Asta pentru că există persoane mai competente: cofetarul, decoratorul, DJ-ul. Același model se transpune și într-o companie. Succesul unei echipe stă în împărțirea sarcinilor în funcție de abilitățile pe care le are fiecare membru al acesteia, dar și în externalizarea anumitor procese pentru a nu împovăra inutil departamentele.Prioritizarea e și ea un răspuns. Pentru unii – așa numiții workaholici – e mai importantă cariera, în timp ce alții nu ar sacrifica niciodată o seară cu familia pentru un proiect suplimentar care le-ar putea aduce, de exemplu, o promovare.Nu e greșită niciuna dintre viziuni, atât timp cât ne simțim împliniți și nu mergem la extreme – de exemplu, să stăm cu laptopul în brațe tot concediul – ori mai rău, să nu ne luăm deloc zile libere de dragul companiei, ori la pol opus, să nu fim dispuși să facem niciun compromis legat de job în detrimentul confortului personal, chiar dacă am putea ajuta întreaga echipă.De multe ori, în timp, aceste priorități se schimbă. La un moment dat, balanța poate înclina altfel – e posibil ne dorim o pauză de la stresul de a lua decizii la cârma unei multinaționale sau de la cel adus de vânătoarea de promovări și dorința de afirmare în cadrul companiei.Sau, din contră, anumite nevoi/schimbări să ne determine să punem job-ul pe primul plan. Rămâne așadar la latitudinea fiecăruia să stabilească ce e prioritar într-un moment sau altul al vieții, important este să o facă asumat și echilibrat.Nu în ultimul rând, o modalitate perfectă de a ne asigura echilibrul work-life este să adoptăm un regim de lucru remote sau hibrid pentru noi, dar și pentru echipă, dacă suntem în poziția în care putem lua o astfel de decizie.Orele petrecute pe drum sau pregătindu-ne pentru job, acele „pierderi colaterale” pe care cele mai multe companii nu le iau în calcul când îți prezintă programul 9-17, câștigate prin adoptarea acestui regim de lucru, pot fi ingredientul lipsă din rețeta unui trai echilibrat.Voi ce proces considerați că este esențial în atingerea echilibrului muncă – viață personală?Citeste si:<a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-intram-intr-un-dialog-terapeutic-sau-confesiv">Cum intrăm într-un dialog terapeutic sau confesiv</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cand-angajatii-si-angajatorii-percep-munca-diferit">Când angajații și angajatorii percep munca diferit</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-gestionam-multe-emailuri-in-munca-remote">Cum gestionăm multitudinea de email-uri pe care le trimitem zilnic în munca remote</a>

Cum atingem echilibrul muncă &#8211; viață personală

<h3>CEO – trei litere care pot avea un impact puternic asupra unui interlocutor. Ce se ascunde însă în spatele lor atunci când sunt urmate de numele unei multinaționale versus al unui start-up pe care l-am ridicat singuri de la zero?</h3>Putem menționa, în primul rând, aspectul legat de vârstă. În timp ce, potrivit <a href="https://www.bloomberg.com/news/articles/2021-05-21/what-s-the-average-age-of-a-startup-founder-it-s-34-study-says" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Bloomberg</a>, vârsta medie la care antreprenorii cu businessuri de succes au pornit la drum este 34 de ani, în cazul executivilor din multinaționale, vârsta medie indicată de <a href="https://www.statista.com/statistics/1097551/average-age-at-hire-of-ceos-and-cfos-in-the-united-states/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Statista</a> e 54 de ani. Această diferență vine la pachet cu o serie de factori.<h3>Unul este legat de experiență.</h3>Dacă beneficiezi de resursele necesare, nu te poate împiedica nimic să devii antreprenor, și acest „nimic” e valabil și pentru vârstă.Avem exemple și de tineri miliardari, precum Mark Zuckerberg, care a început un business cu un succes fulminant pe băncile facultății, dar și de antreprenori care au pornit afaceri de miliarde la vârste înaintate. Este cazul colonelui Sanders, fondatorul KFC, care a înființat faimosul lanț de restaurante la 62 de ani.Nu trebuie să ai neapărat experiență într-un domeniu pentru a porni la drum, însă deschiderea unui business nu garantează și că va avea succes, indiferent că ai sau nu cunoștințe în acea industrie.În schimb, pentru a fi numit CEO, în cele mai multe cazuri trebuie să dovedești că meriți acea funcție, să cunoști foarte bine piața în care activează compania, să depășești niște etape, fie ele stadii ale interviului sau trepte ierarhice în organizație. Să demonstrezi că ai calități de lider, că poți gestiona bugete și echipe. Este, să spunem, o chestiune de meritocrație.<h3>Un alt aspect important este factorul „risc”.</h3>Când ești numit CEO al unei companii într-un mandat de câțiva ani ai de ales între a-ți fixa obiective ambițioase care implică de multe ori schimbări majore în cultura organizațională sau a menține compania pe linia de plutire într-o traiectorie dreaptă, care să nu-ți dea prea multe bătăi de cap.Miza poate fi însă mai mare și, pentru a deveni, din CEO la nivelul unei singure piețe executiv pe o întreagă regiune sau chiar la nivel global trebuie să îți asumi, desigur, niște riscuri, fie că vorbim de bugete de investiții, angajări/restructurări sau parteneriate și nu numai.Ca antreprenor sunt însă situații în care riști totul: un job stabil și bine plătit, șansa unei promovări, o relație, timpul liber, banii economisiți din greu, criticile celor apropiați – care îți prevestesc insuccesul încă dinainte de a porni la drum și, cel mai dureros, riști un eșec total.În plus, ca antreprenor, totul devine mai personal. Ai o responsabilitate directă față de tine și față de cei care depind de tine și de succesul business-ului tău (atât familia, cât și angajații). În acest caz, presiunea de a reuși e chiar mai mare, în special în cazul antreprenorilor care au investit (a se citi riscat) resurse importante pentru a lansa o afacere pe cont propriu.<h3>Dacă am vorbit de riscuri, să vorbim și de rezultate.</h3>Încă de când suntem mici, suntem învățați că lucrurile cumpărate cu banii pe care am reușit singuri să îi economisim sau realizările pe care le avem prin munca pe care o depunem chiar noi ne aduc mai multe satisfacții decât ceea ce primim „de-a gata”.Probabil cu toții am constatat, de-a lungul timpului, că acest lucru e adevărat. Nu putem nega că satisfacția de a construi tu însuți o companie de top este, oricât de puțin, mai mare decât aceea de a prelua conducerea unei organizații care are deja un renume, însă nu înseamnă că rolul de CEO într-o companie pe care a fondat-o altcineva aduce mai puține merite.Să ne gândim, de pildă, la executivii care au preluat conducerea companiilor și au reușit să le țină pe linia de plutire în plină criză, cum a fost cazul multor business-uri care au trecut prin schimbări la conducere în pandemie.„Când munceşti pentru corporaţii, (…) vezi că ai avut şi tu o contribuţie în acel mare success, ai un anumit sentiment de mândrie. Când ai propriul business, (…) creezi o moştenire. Poţi spune «Iată, asta e chitara mea, eu am construit-o!». Asta e un fel de dorinţă să laşi o amprentă mai mare. Amprentele pe care le lăsăm în corporaţii sunt de altă natură.”, a declarat Vladan Pekovic, CEO al Telekom România, într-un articol publicat recent de revista <a href="https://www.businessmagazin.ro/cover-story/cv-de-ceo-nomad-din-muntenegru-in-romania-via-mexic-20193299" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Business Magazin</a>.Poate nu ne vom aminti numele tuturor executivilor pe care Colgate i-a avut de-a lungul timpului, deși vom ști cine e William Colgate – însă tocmai acei executivi au dus munca fondatorului mai departe și au transformat compania într-un imperiu financiar.Vedem, așadar, că atât statutul de CEO în multinațională, cât și cel de antreprenor, au fiecare importanța lui indiscutabilă.Voi ce diferențe credeți că există între executivii din multinaționale și antreprenori?Photo credit: Håkon Sataøen on UnsplashCiteste si:<a href="https://pluria.co/ro/blog/interviu-robert-berza-ceo-fashion-days">Corporația are multe valori de knowledge transferate la noi în țară</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/agenda-unui-lider-de-succes">Agenda unui lider de succes</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/cum-dorinta-de-a-fi-tot-timpul-pe-placul-celorlalti-ne-poate-impiedica-cresterea">Leadership feminin. Cum dorința de a fi tot timpul pe placul celorlalți ne poate împiedica creșterea</a>

CEO în multinațională vs. CEO antreprenor: ce îi diferențiază?

<h3>Cu o mentalitate globală, o înclinație naturală spre tehnologie și cu o nevoie acută de libertate și de schimbare, tinerii din Generația Z (născuți între anii 1997-2012) au intrat deja, parțial, în câmpul muncii și urmează, în câțiva ani, să reprezinte un procent important din forța de muncă globală (27% până în 2025, potrivit weforum.org).&nbsp;</h3><h3>De aceea, este important să știm ce fel de candidați sunt și cum își aleg un job.</h3>Iată cinci elemente de care Generația Z ține cont când alege să se alăture unei echipe:<h3>Tehnologie și digitalizare</h3>Numiți adesea „dependenți de tehnologie”, tinerii din Generația Z au transformat smartphone-ul într-o extensie personală, pe care o folosesc pentru a rezolva problemele de orice natură, însă nu se limitează doar la acest device. Pentru ei, folosirea tehnologiei este la ordinea zilei și, când vine vorba de locul de muncă nu vor face excepție.&nbsp;Fie că vorbim de procesul de recrutare, de taskurile zilnice, de comunicarea între echipe sau de ședințe, companiile trebuie să se adapteze acestor standarde și să integreze tehnologia și digitalizarea în procese pentru a-și păstra tinerii angajați motivați.<h3>Work-Life Balance</h3>Când vorbim de carieră, pentru tinerii din Generația Z, tinerii din Generația Z sunt cei mai importanți. Pot părea individualiști, însă ei vor să restabilească ceea ce generațiile anterioare au pierdut: echilibrul între viața personală și carieră. Angajații din această generație vor să călătorească pe alte continente, să plece în city-breakuri, să participe la festivaluri și să aibă timp pentru hobby-uri.&nbsp;Nu mai sunt dispuși să accepte cu ușurință orele suplimentare și munca de weekend, mai ales când nu sunt remunerate corespunzător, nici să se evidențieze cu orice preț în fața angajatorului, și sunt gata să renunțe la o mărire de salariu sau la o funcție „fancy” dacă preluarea unor responsabilități suplimentare va implica sacrificarea timpului liber și riscul de burnout.<h3>Libertate</h3>Tinerii din generația Z au experimentat și experimentează, încă din copilărie, libertatea și independența. Față de generațiile anterioare, ei pleacă la studii, cursuri și tabere educaționale în străinătate încă din adolescență, pentru a pune bazele unei cariere internaționale de succes.&nbsp;Aceste experiențe îi ajută să își lărgească cunoștințele, le schimbă percepția asupra modului în care societatea și culturile organizaționale funcționează sau ar trebui să funcționeze, asupra drepturilor pe care le au, și le oferă o vocalitate, o libertate de exprimare și o viziune globală pe care, când se întorc acasă, dacă se întorc, nu vor accepta să le piardă.&nbsp;De aceea, este esențial să nu îi îngrădim într-un program fix, într-un birou fix, cu un set de reguli fixe și cu o libertate de exprimare și de luare a deciziilor limitată, care îi vor asfixia, ci să le oferim o cultură organizațională „fresh” și o paletă de opțiuni – munca la distanță, program flexibil, spații de lucru creative, schimburi de experiențe, și nu numai – pentru a-i loializa.<h3>Rapiditate</h3>Într-o perioadă în care găsim orice informație în câteva secunde, cu un simplu search, în care companiile de curierat oferă servicii din ce în ce mai rapide, platformele de livrări nu fac nici ele excepție, și totul se întâmplă cu o viteză amețitoare, este lesne de înțeles că – și de ce – tinerii nu mai au răbdare.&nbsp;Această lipsă de răbdare se transpune și în piața muncii. Dacă angajații din generațiile anterioare acceptau procese de recrutare îndelungate, cu mai multe etape întinse chiar și pe câteva luni și erau dispuși să aștepte ani buni pentru o promovare, în cazul celor din Generația Z lucrurile stau diferit.&nbsp;Potrivit unui studiu realizat de InsideOut Development în rândul acestei generații, 76% dintre respondenți sunt de părere că ar trebui să primească o promovare în decurs de un an, în timp ce puțin peste 30% cred că merită să fie promovați încă din primele șase luni la locul de muncă.<h3>Sustenabilitate</h3>Termenul „Sustenabilitate” circulă astăzi pe buzele tuturor, și tot mai multe multinaționale scot în evidență campaniile de responsabilitate socială pe care le organizează. Strategie de marketing sau implicare reală, cert e că sustenabilitatea este „la modă” în rândul noilor generații și va cântări la atragerea lor în companii.&nbsp;Un raport realizat de Barkley arată că aproape 70% dintre tinerii din Generația Z se așteaptă ca brandurile să contribuie la bunăstarea societății.&nbsp;Prin urmare, implicarea organizației din care fac parte în astfel de campanii le va oferi acel sentiment de schimbare, de participare la un bine comun în care vor simți că pot juca un rol.Care dintre aceste cinci elemente credeți că e cel mai important în atragerea candidaților din Generația Z în companii și ce alte tendințe ați remarcat în rândul acestora?Citeste si:<a href="https://pluria.co/ro/blog/motivele-pentru-muncim-determina-cat-de-bine-muncim">Motivele pentru muncim determină cât de bine muncim</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/munca-la-distanta-e-un-succes-dar-nu-toata-lumea-e-pregatita-sa-lucreze-remote">Munca la distanță e un succes, dar nu toată lumea e pregătită să lucreze remote</a><a href="https://pluria.co/ro/blog/ce-inseamna-a-munci-asincron-si-cum-te-poate-ajuta-sa-ai-rezultate-mai-bune">Ce înseamnă a munci asincron și cum te poate ajuta să ai rezultate mai bune</a>

Cum să recrutezi Generația Z

Freelancer, sunt curioasă din fire, cu o pasiune pentru scris și citit, mai ales în locuri care mă inspiră, pe care le aleg în funcție de dispoziție și sezon: o cafenea intimă, un parc înflorit – atâta timp cât bateria ține – sau un coworking cu facilități moderne.

Laura Coman

Jurnalistă la origini, de peste 10 ani, dar convertită la relații publice și resurse umane. Apreciez bunele maniere și arta comunicării în toate formele ei. Consider că eleganța în comportament e apanajul cel mai de preț al omului, principiu după care încerc să îmi ghidez întreaga activitate.

Delia Pușcă

Oana Păuna

Îmi place să am o perspectivă 360° asupra unui proiect și am purtat de-a lungul vremii fiecare pălărie în domeniul comunicării: de la PR la marketing, de la copywriting la strategii de creștere în e-commerce, de la management al voluntarilor la creșterea vânzarilor în business, de la campanii CSR la dezvoltare software cu inteligență artificială.

Valentina Roman

Ofiţer bancar timp de 12 ani, experimentez în prezent munca pe cont propriu în regim remote şi un stil de viaţă construit autodidact în jurul mai multor pasiuni.

Cristiana Tănase

Am studiat limba și literatura engleză și spaniolă iar traducerea a fost (și a rămas) pentru mine “prima dragoste”. Curiozitatea a fost cea care m-a determinat să accept într-o bună zi un job de technical writer. Și tot curiozitatea e cea care mă determină să caut azi alte domenii care să mă fascineze.

Lidia Mussato

Octavia este un content marketer iscusit în storytelling care vinde. Scrie constant de 10 ani, dar admite faptul că 1) încă are multe de învățat 2) consumă mult prea multă cafea și lucrează mult prea târziu. Plănuiește să scrie o carte care să o ajute să se pensioneze înainte de 45, să crească găini și lavandă undeva… departe.

Octavia Drexler

În căutarea continuă a celui mai bun eu, surprind zi de zi ghidușia vieții, miraculosul naturii și energia oamenilor, pe care le îmbrățișez cu recunoștință, ca apoi să le port cu mine mai departe. Dragul de citit si scris, mă ajută să nu păstrez descoperirile doar pentru mine, ci să le împărtășesc și altor oameni pentru a se bucura de ele.&nbsp;

Silvia Alexe

Cu o experiență de peste 10 ani în comunicare și creare de conținut, sunt pasionată de design, scris și visual storytelling. Îmi place să zugrăvesc povești în pixeli și cuvinte și să descopăr oameni care ne inspiră.

Georgiana Petcu

Rafaela Sava

Consultant media, cu rădăcini în teatru, tulpini în televiziune și roade în strategii de brand și de comunicare.

Viorela Mihai

Andreea este absolventă de filologie, a publicat articole, recenzii şi scrie despre cărțile care o interesează.

Andreea Moldovan

La origini jurist, dar mai mult om de comunicare, pasionată de scris, digitalizare, social media, istorie şi filosofie. Totodată, nu cred că există problemă ce nu poate fi rezolvată cu o carte bună sau un serial.

Diana Nădejde

Se spune că o călătorie de o mie de mile începe cu un simplu pas, iar a mea a început acum câteva veri când am vrut să fac ceva pentru mine, așa că m-am înscris într-un program de coaching. Acest lucru mi-a oferit șansa de a mă privi dintr-o altă perspectivă: nici nu bănuiam că mă va duce la o altă carieră, aceea de a fi coach.

Patricea Pop

Sunt o scriitoare independentă care a lucrat cu startup-uri și branduri tech B2B pentru mai bine de 7 ani, ajutându-i să producă conținut de calitate care generează trafic și captivează atenția cititorilor.

Patricia Borlovan

Tânăr antreprenor cu viziune și dorință de a aduce schimbare în cadrul societății. Pasionată de actorie și de scris. Mă concentrez pe „a construi”, cred cu tărie în potențialul uman, încerc să înțeleg în profunzime orice situație pe care o întâmpin într-un proiect și să infuzez energie pozitivă în fiecare interacțiune umană.

Ana Maria Vâlcu

Captivată de IT, aventură şi natură, chiar şi de la distanţă, pot să lucrez şi să mă bucur de pasiunile mele, oriunde aş fi.

Carmen Petrovici

Andrei Crețu

A accepta. A cunoaște. A iubi. A învăța. A primi. A restitui. A transforma! 
În cronologia sinuoasă a vieții mele, acestea sunt verbele care mi-au amprentat mereu existența. Tot ele sunt și cele care mi-au îmblânzit împotrivirile, deloc puține…

Ane-Mary Ormenișan

Sunt o persoana interesata atât de misterele trecutului îndepărtat, cat si de posibilitățile nelimitate ale viitorului. De felul meu sunt optimista si am mare încredere in progresul omenirii. Sunt gata sa mă implic in acțiuni care sa ne ajute sa ne adaptam la schimbările rapide pe care le traversam cu toții in aceasta perioada si sper sa îmi aduc contribuția cat pot mai bine. Am o experiență destul de vasta dobândită de-a lungul carierei mele, dublata de dorința permanenta de a ma pune la curent cu tot ce este nou, iubesc oamenii, îmi propun obiective pe care le si finalizez si am un ridicat simt al umorului.

Mariana Petcu

Scrisul este a doua mea natură, dar lucrul de oriunde în lume este, probabil, prima. Explorez munca remote și cele mai bune locuri pentru a o practica, mereu în căutarea poveștilor care merită spuse.