Ce trebuie să știi pentru a crea o nouă narațiune în jurul timpului

Patricea Pop

10 minute de citit

Nimic nu e mai plăcut și mai motivant pentru mine decât să plec într-o binemeritată vacanță, mai ales după o perioadă extrem de aglomerată profesional.

Așa se face că acum câțiva ani, într-o dimineață extrem de friguroasă de mai, mă aflam în Londra în drum spre Luton. Pregătisem această scurtă escapadă de câteva luni bune și, sincer vorbind, era unul din puținele lucruri pe care le așteptam cu sufletul la gură în zilele epuizante de muncă de la birou.

În dimineața aceea totul a decurs conform planului. Nu au existat incidente în drum spre aeroport. Am trecut repede de check-in și, când am ajuns la poartă, ne-au refuzat îmbarcarea. Întârziasem 10 minute, avionul era plin, așa că am rămas la sol.

Am început imediat să căutăm alte opțiuni și am plecat în grabă spre alt aeroport din Londra, unde, din nou, ușa check-in-ului s-a închis în fața noastră.

În căutarea unei explicații pentru lipsa de sincronizare din acea dimineață am rulat filmul evenimentelor de câteva zeci de ori în mintea mea. Am fost în contratimp mi-am spus, pur și simplu, nu e momentul potrivit să ajung în Islanda.

Deși genul acesta de experiențe lasă un gust amar pe moment, mi-am dat seama că vor mai fi trenuri sau avioane pe care o le pierd.

Zi de zi avem parte de momente de sincronizare perfecte, dar și de rateuri impresionante. Pendulăm pe linia timpului între trecut, prezent și viitor. Uneori repetăm cicluri, alteori secvențele de timp se succed în modul optim pentru noi și zicem că suntem persoanele potrivite la momentul potrivit. Ne fixăm deadline-uri, vrem să grăbim lucrurile, sau din contră, le amânăm.

În jungla timpului, puțini dintre noi își găsesc echilibrul.

Atunci când vine vorba de timp, Grecii au două cuvinte diferite care sunt reprezentate prin cei doi zei, Cronos și Kairos.

Cronos este timpul liniar, secvențial, cantitativ, cel care se împarte în zile, săptămâni și luni. Atunci când vine vorba de muncă, ne folosim de el pentru a calcula productivitatea, pentru a crea un program, pentru a seta deadline-uri și pentru a ține agenda.

Uităm însă că un aspect la fel de important este calitatea timpului și ocaziile care ne apar în cale. Iar aici, evaluarea e mult mai subiectivă. Kairos întruchipează momentul de inspirație, atunci când facem lucrurile la momentul potrivit.

Dacă Cronos este despre cantitate, Kairos este despre calitate.

Cred că noul sezon este despre învățare atunci când vine vorba de timp. Cum ne petrecem timpul începe să devină din ce în ce mai important. Skill-urile de time management nu sunt suficiente și nu ar trebui să fie singurul aspect pe care să ne concentrăm. Avem nevoie să înțelegem că modul în care percepem timpul este diferit de la individ la individ, de la o cultură la alta și că, de fapt, nu există o soluție care să funcționeze pentru toți.

Tot mai mulți angajați își cer drepturile în această privință. De fapt, ceea ce ne ocupă agenda zi de zi, fie ne face fericiți și ne aduce un sentiment de împlinire la sfârșitul zilei, fie, dimpotrivă, reprezintă un factor de stres.

În acest nou ciclu, cantitatea începe să își piardă din strălucire. Dacă trecutul a fost despre a pune cât mai mult în agendă și a face ca lucrurile să se întâmple cât mai repede, noua etapă este despre cum să ne setăm, comunicăm și cum să ne menținem limitele de timp astfel încât să ne sincronizăm cu ceilalți, dar să avem parte și de momente de calitate. La nivel mai profund, este despre nevoile, valorile și prioritățile noastre.

Așadar, dacă, pe de o parte, noul context ne simplifică viața și ne aduce noi oportunități, cum ar fi munca remote, pe de altă parte, vine și cu o serie de provocări. De exemplu:

Cum spui „Nu” unui manager aflat pe alt fus orar, dintr-o cultură în care timpul are altă valență? 

Este una din întrebările la care avem nevoie de un răspuns, având în vedere numărul ridicat de roluri remote, regionale și globale, care acoperă proiecte pe mai multe fusuri orare.

În cadrul organizațiilor, zeul Cronos este cel care dă tonul, cel puțin la prima vedere.  Focusul multor companii este să aibă angajați cu bune abilități de time management, care să fie eficienți în munca lor.

Deși cei care sunt productivi devin mai vizibili în această perioadă, nu e musai ca aceștia să fie și mulțumiți de modul în care își petrec timpul. Dacă au o agendă plină de task-uri care le „mănâncă” timpul și care, de multe ori, nu este în strânsă legătură cu rolul pentru care au fost recrutați, puțin probabil că își iau inspirația și satisfacția din acel job.

Iar când acest lucru se întâmplă, apare un fenomen numit boreout: un fel de plictiseală, apatie, lipsă de vitalitate care are legătură cu faptul că munca nu este legată de un scop puternic, îndrăzneț, care să te inspire.

Când ceasul ticăie și ceea ce faci nu te inspiră, este momentul să-ți definești țeluri clare.

O altă valență pe care timpul o are este ca limbaj de apreciere. O parte din angajați se simt valoroși atunci când au parte de momente de calitate alături de superiori și colegi, așa cum ne explică cei doi autori, Gary Chapman și Paul White, în cartea intitulată „Cele 5 limbaje ale aprecierii la locul de muncă”.

Nu în ultimul rând, cel mai important lucru este să reușim să ne întâlnim în prezent, aici și acum.

Asta înseamnă să nu lăsăm ca trecutul să ne conducă agendele și să ne deturneze atenția de la viziunea noastră asupra viitorului.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Prin abonarea la newsletter, ești de acord cu politica de confidențialitate.

Scris de Patricea Pop

Contributor

Se spune că o călătorie de o mie de mile începe cu un simplu pas, iar a mea a început acum câteva veri când am vrut să fac ceva pentru mine, așa că m-am înscris într-un program de coaching. Acest lucru mi-a oferit șansa de a mă privi dintr-o altă perspectivă: nici nu bănuiam că mă va duce la o altă carieră, aceea de a fi coach.

După mai bine de 12 ani în corporație, unde am învățat multe lecții și m-am pregătit  pentru noul meu rol, acum susțin oamenii din afaceri pentru a-și îmbunătăți abilitățile de lideri. Cred că leadership-ul ține în mare parte de noi și face parte din căutarea sufletului, dar ține și de strategiei și de abilitățile de relaționare.

Îmi place să scriu despre muncă și organizații pentru că este locul în care ne investim din greu timpul și energia și ajungem deseori să ne simțim stresați, blocați și nemulțumiți. Puterea mea se bazează pe rezistența, gândirea critică și intuiția mea și cred că este o onoare să însoțesc pe cineva în călătoria lor interioară.

Fii primul care lasă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *