Cum influențează „economia gig” piața muncii

Diana Nădejde

9 minute de citit

Economia gig influențează piața muncii

În ultimii ani, economia gig (sau ce am putea traduce prin „economia la cerere”) a devenit un segment al pieţei muncii destul de cunoscut, ce s-a extins considerabil de la debutul pandemiei datorită adoptării pe scară largă a lucrului remote. 

Mai mult decât atât, contextul actual a schimbat fundamental programul tradiţional, „de la 9 la 17”, determinând numeroşi angajați să urmărească diverse oferte de lucru, temporare sau pe bază de proiect („gig-uri”), pentru a-și suplimenta veniturile sau chiar pentru a face din această formă de lucru principalul mijloc de trai. 

Spre exemplu, la nivel european, se estimează că aproximativ 11% din forța de muncă UE, adică 24 de milioane de persoane, au utilizat platforme digitale specifice economiei gig cel puțin o dată. Dintre aceștia, 3 milioane fac acest lucru pentru a obţine venitul lor principal, 9 milioane ca sursă secundară și aproape 7 milioane cu scopul de a câștiga un venit ocazional.

Pe măsură ce lumea începe să îmbrățișeze pe deplin noul mod de lucru, aflat pe o linie ascendentă şi după terminarea pandemiei, companiile trebuie să ţină cont de această schimbare inevitabilă și să găsească noi modalități de a veni în sprijinul lucrătorilor, pentru a asigura dezvoltarea economiei gig pe termen lung.

Dar ce înseamnă, de fapt, economia gig?

Etimologic vorbind, economia gig face referire la „gig-urile” trupelor de muzică – cu alte cuvinte, la contractele pe o perioadă limitată sau chiar un angajament de câteva ore. Prin urmare, acest tip de economie presupune de fapt posibilitatea de a oferi clienților serviciile dorite, într-un anumit moment şi pentru o perioadă de timp predefinită. 

Totodată, un sector de activitate extrem de popular, care s-a dezvoltat pornind de la acest tip de economie, este cel de sharing (de exemplu, serviciile oferite de Airbnb, Uber, Lime etc.).

Prin economie gig, înţelegem astăzi o piață online unde cererea se întâlnește cu oferta, respectiv furnizorii de servicii/freelancerii se întâlnesc cu posibilii viitori clienți. În limba română, termenul cel mai apropiat de sensul original ar fi „economie la cerere”, însă de regulă se întâlneşte sub formă de colaborare sau „muncă per proiect”.  

Potrivit ultimelor estimări, în 2020, lucrătorii gig reprezentau aproximativ 35% din forța de muncă din SUA, în creștere de la 14-20%, câți erau înregistrați în 2014. Mai mult, se preconizează că aceste cifre vor depăși raportările recente, existând chiar opinii potrivit cărora lucrătorii independenți vor reprezenta mai mult de jumătate din forța de muncă americană până în 2027.

Flexibilitatea în muncă – un beneficiu necesar 

Evident, principalul avantaj oferit de economia gig este flexibilitatea, atât în ​​ceea ce privește orele de lucru, cât și rolurile disponibile pe care le pot primi lucrătorii.

În acest sens, pre-pandemie, aproximativ 70% dintre lucrătorii gig au declarat că unul dintre motivele pentru care au ales să încerce noua formă de muncă se referă la faptul că aceasta le oferă mai multă flexibilitate și, nu de puține ori, venituri mai mari, comparativ cu un loc de muncă full-time. 

Munca de tip „gig” permite oamenilor să se concentreze pe aspectele cheie din viața lor și, în același timp, să-și desfășoare sarcinile când și unde se potrivește cel mai bine ritmului lor. 

Deși modul în care această tendință ar putea avea impact asupra „muncii tradiționale” nu este deocamdată clar definit, companiile vor fi nevoite să se adapteze acestui trend. Organizațiile vor putea oferi astfel un grad sporit de flexibilitate chiar și angajaților cu normă întreagă, obișnuiți cu acest beneficiu mai ales în timpul pandemiei.

Prea puține mecanisme de protecție  

Actuala criză de sănătate globală a subliniat și mai mult importanța drepturilor, beneficiilor și, nu în ultimul rând, a protecției pe care organizațiile le oferă angajaților lor, cunoscute și sub denumirea de contribuții sociale

În timp ce majoritatea celor care optează pentru job-uri de tipul „gig” aleg un stil de viață mai flexibil, neavând în plan obținerea titulaturii de angajat cu normă întreagă, se nasc întrebări cu privire la beneficiile și protecția pe care companiile ar trebui să le ofere tuturor lucrătorilor, inclusiv celor care aleg varianta de colaborare per proiect. Prin urmare, este discutabilă viabilitatea pe termen lung a conceptului de muncă analizat dacă aceste protecții nu vor fi furnizate.

Economia gig a devenit o parte integrantă a forței de muncă la nivel global, fiind o tendință accelerată în special datorită muncii remote. În prezent, milioane de angajați decid să adopte un mod de lucru care se potrivește mai bine cu stilul lor de viață decât ceea ce oferă, în cele mai multe cazuri, munca în varianta clasică. 

Economia gig aduce numeroase beneficii ambelor părți implicate. Pe de o parte, lucrătorii au posibilitatea de a alege proiectele care se aliniază cel mai bine intereselor și obiectivelor lor și de a câștiga venituri din mai multe surse. Pe cealaltă parte, companiile preferă acest tip de economie întrucât satisface cerințele proiectelor sezoniere, elimină costurile procesului de recrutare și permite organizațiilor să rămână competitive.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Prin abonarea la newsletter, ești de acord cu politica de confidențialitate.

Scris de Diana Nădejde

Contributor

La origini jurist, dar mai mult om de comunicare, pasionată de scris, digitalizare, social media, istorie şi filosofie. Totodată, nu cred că există problemă ce nu poate fi rezolvată cu o carte bună sau un serial.

Fii primul care lasă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *