Ar trebui angajaţii remote să fie plătiţi mai puţin?

Diana Nădejde

8 minute de citit

Este deja arhicunoscut anunţul făcut de Mark Zuckerberg, respectiv jumătate din forţa de muncă Facebook va funcționa de la distanță pentru următorii 10 ani. Însă, un aspect nu atât de popular, în schimbul acestui “privilegiu”, angajații vor accepta un salariu mai mic.

Mai mult, potrivit Forbes, 44% dintre subiecţii unui sondaj realizat pe Twitter ar accepta o micşorare cu 10% a salariului de bază pentru oportunitatea de a lucra permanent remote. Astfel, din perspectiva work from anywhere, atât companiile cât și salariaţii se întreabă ce impact ar avea asemenea practici pe viitor.

Motivul principal al dezbaterii: locaţia geografică. În general, hub-urile tehnologice dezvoltate își justifică salariile mari pe baza standardelor de viață ridicate din zonele unde îşi au sediile. Dacă post-Covid, munca remote nu-și va pierde farmecul, tot o să auzim de încadrarea salariilor “în funcție de Google Maps”.

Factorii care influenţează stabilirea salariului

În principiu, stabilirea compensației financiare reprezintă un act de echitate. Astfel, printre elementele de care depinde stabilirea remuneraţiei angajaților se numără:

➔ Aptitudini
➔ Educaţie
➔ Cerere
➔ Locație

Însă, din perspectiva angajaţilor dar şi a managerilor, când vorbim de munca remote, lucrurile devin puţin mai complicate. Dacă locația este sau nu un factor decizional, variază în funcţie de politica fiecărei companii. Abilitățile, experienţa acumulată, precum și capacitatea de a comunica clar la nivel de echipă, ar trebui să fie mult mai valoroase atunci când se stabileşte salariul unui angajat.

Este localizarea geografică atât de importantă?

Motivul principal pentru care localizarea geografică a fost inclusă ca variabilă în stabilirea salariului presupune dorinţa antreprenorilor de a fi siguri că angajaţii lor își satisfac nevoile personale. Cu alte cuvinte, salariaţii ar trebui să poată trăi cu banii respectivi. Bineînţeles, a locui în Cluj este semnificativ mai scump decât în Călăraşi sau Piatra-Neamţ.

Cu toate acestea, concentrarea strict pe locație în detrimentul abilităților necesare jobului respectiv poate însemna a renunța la meritocraţie.

De exemplu: este un graphic designer din Ploieşti mai puțin capabil decât unul din Bucureşti? Dacă ambii lucrează remote și unica diferență dintre salariile lor se bazează pe locație, putem afirma că există o problemă inerentă în utilizarea acesteia ca indicator financiar. „Poziția pe hartă” nu ne spune mare lucru despre plus valoarea pe care angajatul o aduce companiei. În cazul prezentat, există posibilitatea ca cel din Ploiești să fie mai productiv sau calitatea muncii sale mai mare, chiar dacă acreditările sunt aceleași.

Numeroase studii au concluzionat că oamenii care muncesc remote sunt mai productivi. Prin urmare, ar trebui să fie plătiți mai mult comparativ cu cei de la birou, și nu mai puțin în funcție de locație? Nu există un răspuns corect sau o condiție prealabilă. Dacă munca la distanță continuă să crească, este posibil să vedem schimbări majore în sistemul de plată destinat angajaților. Însă, experienţa și competențele ar trebui să fie cele mai importante puncte de reper în stabilirea remunerației, nu zona geografică.

Munca remote ≠ zero cheltuieli

Cum am stabilit deja şi într-un alt articol, printre avantajele muncii remote se numără faptul că oferă posibilitatea angajaţilor de a face economii. Dacă optezi pentru varianta WFH, costurile vor fi clar mai mici, întrucât nu vei umple rezervorul la fel de des, masa de prânz o poţi pregăti acasă și chiar dacă nu lucrezi în pijamale în fiecare zi, totuşi poţi reduce costurile legate de întreținerea unei garderobe office.

Totuşi, cei care lucrează remote nu “trăiesc într-o peşteră”. Aceştia se comportă ca orice altă persoană, respectiv: fac cumpărături aproape zilnic, dimineaţa îi găseşti la cea mai apropiată cafenea, călătoresc pentru diverse întâlniri cu clienți sau colaboratori etc. Mai mult, în funcţie de domeniul în care activează, poate au fost nevoiţi să achiziţioneze anumite device-uri (laptop nou, imprimantă) pentru a-şi îndeplini corespunzător taskurile. Şi, oricum, în cele mai multe cazuri, costurile legate de internet şi curent, fără de care nu se pot desfăşura activităţi în sistem remote sunt suportate de angajaţi.

Prin urmare, chiar dacă persoanele care aleg această variantă îşi pot reduce semnificativ costurile financiare, nu înseamnă că au zero cheltuieli, deci în principiu o salarizare scăzută nu este justificată.

Pe de altă parte, din perspectiva bugetului de cheltuieli, remote work nu presupune beneficii doar pentru personal. Conform Global Workplace Analytics, o companie din SUA care implementează un program de lucru la distanță poate economisi peste 11.000 de dolari/angajat/an.

Va fi interesant de observat ce turnură va lua această practică și impactul pe care îl are munca remote asupra modului în care trăim. Dar, deocamdată, în calitate de manager, singura variantă echitabilă este de a prețui în egală măsură angajaţii, indiferent de unde lucrează.

Tu ai accepta să fii plătit mai puţin în schimbul posibilităţii de a lucra permanent remote? Aşteptăm răspunsul tău în comentarii.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Prin abonarea la newsletter, ești de acord cu politica de confidențialitate.

Scris de Diana Nădejde

Contributor

La origini jurist, dar mai mult om de comunicare, pasionată de scris, digitalizare, social media, istorie şi filosofie. Totodată, nu cred că există problemă ce nu poate fi rezolvată cu o carte bună sau un serial.

Fii primul care lasă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *